De ce? Întrucât din cauza lor, în ultimii 25 de ani, populaţia României este săracă, iar în… „burdihania" lor, s-au „băgat" bani cu… desaga! Ne spune un sondaj realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie, citat de Agerpres. Potrivit acestuia, peste 60% din locuitorii României susţin că veniturile personale le-au scăzut în 2014; că există riscul de a sărăci şi mai mult, în timp ce 27% consideră că acestea vor rămâne la acelaşi nivel ca în 2013. Ponderea celor care considerau, la finele anului trecut, că veniturile le vor scădea în 2015, aproape s-a dublat, ajungând de la 34% la 62%!
Viitorul? O treime dintre români apreciază că, pe termen mediu şi lung, este nevoie să acumuleze o sumă de bani pentru pensie, altă treime, pentru studiile copiilor, iar 22% nu strâng bani. Majoritatea respondenţilor, respectiv 58% dintre cei chestionaţi au afirmat că au încredere „puţină" şi „foarte puţină" în companiile de asigurări. Sondajul arată, de asemenea, că doar 22% din români deţin asigurare de viaţă. (Dumnezeu, cu mila!, n.n.), 11% au asigurare de protecţie în caz de boală sau accident, 2% pentru economisire, 9% au încheiate asigurări medicale, iar 14% au asigurări pentru pensie.
Sigur, sondajele ca… sondajele, dar, oricum, graiul sec al cifrelor exprimă, fără alte comentarii, situaţia dramatică existentă, la 25 de ani, de la Revoluţie, la… polul sărăciei din România. Evident, la încheierea mandatului prezidenţial (cu cântec!?) de zece ani, fostul preşedinte - ca, de altfel, toţi politicienii mincinoşi! - nu şi-a (şi-au) pus aceleaşi „probleme" ca românii din sondajul citat. Dimpotrivă, nu o dată, preşedintele „tuturor românilor" (am zice noi, şpăgari!) ne spunea cum că „Românii au înţeles sacrificiul, că România n-are resurse. Asta îşi poate permite." Zău? L-au contrazis analiştii economici independenţi. Conform acestora, România nu ar fi avut nevoie de rezolvarea problemelor economice curente cu ajutorul creditelor (de pe urma cărora unii s-au îmbogăţit!), dacă: 1) La conducerea ţării era preşedinte şi un guvern (sau guverne) care nu erau şantajabili şi aveau voinţa politică pentru a opri deturnările sistematice de fonduri de la bugetul de stat; 2) Dacă s-ar fi profitat de creşterea economică din anii anteriori crizei; 3) Dacă preşedintele, premierii aveau stofă adevărată de lideri naţionali şi ar fi putut convinge sau forţa oligarhia locală să aducă înapoi în ţară şi să injecteze în economie miliardele de euro care au „plecat" în timpul tranziţiei.
N-au făcut-o, iar pe acest fond, al neglijenţei şi hoţiei, aproape generalizate, s-a format, în România, nu o clasă de mijloc puternică, ci un pol al bogăţiei şi opulenţei sfidătoare. Nu puţine sunt cazurile când aleşii „noştri" (politicieni, în general) - putred de bogaţi acum - au intrat în politică prin anii '90 fără niciun leu în cont. De euro sau dolari, nici pomeneală. Acum, după câteva mandate, au „luptat" atât de mult pentru „binele poporului", încât averea multora - vezi cazurile Videanu, Verestoy etc., etc. depăşeşte zeci de milioane de euro. Cei mai „vrednici" dintre ei au intrat chiar în topul 300-500 al celor mai bogaţi români. Descurcăreţi oameni… Bravo lor!
Până în anii trecuţi, parlamentarii, bunăoară, puteau avea, nestingheriţi, câte afaceri doreau. Aşa s-au realizat marile averi postdecembriste. Imunitatea parlamentară a reprezentat o garanţie sigură a „succesului" în politică. De-a lungul anilor, doar puţini - rămaşi fără imunitate şi asta în urma unor mari scandaluri - au ajuns la… mititica! În rest, linişte şi pace. Afacerile s-au derulat (într-un fel continuă şi azi) nestingherite. Legale, bineînţeles, cât timp Justiţia nu a fost prea grăbită să se pronunţe. O face, în sfârşit acum!
Aşa au apărut bogaţii României. Chiar şi în vremuri de criză! Potrivit unui raport al Credit Suisse, România are, la ora actuală, 16.525 de milionari (în euro şi dolari) şi doi miliardari (evident, situaţia se poate schimba de la o zi la alta!), ce ne situează pe locul 47 în lume. Onorant, nu? Faptul că avem 16.525 de milionari şi cel puţin doi miliardari nu e rău. Dimpotrivă. Rău este că majoritatea românilor sunt săraci! Numai că, apropo de îmbogăţirea unora (puţini la număr) şi sărăcirea majorităţii populaţiei, au apărut şi la noi, precum în alte ţări, discrepanţele sociale. Situaţie în care vorbim de săracii şi bogaţii României.
Iată de ce ar trebui să ia aminte USD (cât timp, încă mai e!), Ponta, ca premier, că nu mai merge cu minciuni şi promisiuni rămase „pe hârtie". Şi alegerile prezidenţiale au demonstrat acest lucru. Ponta ar trebui să-şi amintească, mereu, de ceea ce declara chiar el, la lansarea Programului PSD: „Vreau să cred că România nu-i va trata întotdeauna pe cei mai slabi sau pe cei care au nevoie de ajutor ca pe o povară, de unde să tăiem, şi cred că România are capacitatea de a ieşi din blestemul mioritic şi că va putea să fie un actor important în Europa."
Frumos spus. Românii aşteaptă cam de mult faptele. Căci, dacă nu, o minciună - fie ea frumos spusă sau scrisă - rămâne tot o minciună.
