MIHAI EMINESCU: INCERTITUDINI... CERTE (II)

Distribuie pe:

Botoşani sau Ipoteşti? 1849 sau 1850? „Săgetător" sau „Capricorn"?

Deşi s-au vehiculat şi alte date (14 şi 29 decemvrie 1849 - [4], pag. 24; 6 decemvrie 1850, [2], pag. 41 şi alte locuri de naştere (Soleni - ţărâna de obârşie a Elenei Doamna Cuza - sau Dumbrăveni - sat apropiat Ipoteştilor, dar mai mare - [1], pag. 41 şi [4], pag. 21), ale poetului, eminescologii au reţinut, în cele din urmă - pe baza singurului „...document sigur, însuşi actul de naştere - aşa cum „bunul simţ cere", ca dată a naşterii ziua de 15 ianuarie 1850, iar ca loc Botoşani" - [1], pag. 45.

Chiar dacă argumentarea pare a fi, într-adevăr, „de bun-simţ", oare chiar aşa să fie?

E curios că poetul însuşi n-a susţinut, nicicând, că s-ar fi născut în ianuarie 1850 şi, dacă facem abstracţie de declaraţia sa (sau mai degrabă a tatălui său - care, totuşi, trebuia întărită printr-un document), la înscrierea la Şcoala primară greco-orientală, National Hauptschule din Cernăuţi (întâmplată la 1858, când - oricum - nu împlinise 9 ani), de corectura făcută la înscrierea în clasa întâi a liceului, precum şi de cea de la înscrierea la universitate (unde trebuia să fie consecvent faţă de ceea ce introdusese în scriptele ... cernăuţene), nu poate fi, în niciun fel, neglijată propria însemnare (de maturitate) din catastiful „Junimii" din Iaşi. Admiţând că adaosul cu „Ignatul", lângă 20 decemvrie 1849, ar putea veni ca o subliniere a datei naşterii, se poate presupune foarte probabila sa veridicitate. Totodată, e greu de admis că directorul Liceului german (K.K. Ober - Gymnasium, la care era înscris în septembrie 1860, în clasa întâi) Ştefan Wolf (cu exigenţa, rigurozitatea şi conştiinciozitatea specifice... naţiei sale) să-l fi înmatriculat fără certificat de naştere (aşa cum povesteşte Teodor Ştefanelli, că n-a putut fi nici el înregistrat şi care mai susţine că Eminescu i-ar fi spus că e născut în 1849 - fără a-i preciza data şi locul).

Prin urmare, ar fi de ales între 14 şi 20 decembrie 1849, adică Eminescu a fost un „Săgetător" şi nu un „Capricorn"!

Cum, însă, actul doveditor pentru 14 decembrie nu s-a păstrat, dar a rămas, în schimb, înscrisul (de maturitate, al) poetului din registrul „Junimii", data de 20 decembrie 1849, pare a fi singura demnă de a fi reţinută, deşi... G. Călinescu se fereşte de susţinerea exclusivă a acesteia deoarece „... la 21 decembrie 1849 Gh. Eminovici era la Iaşi, unde întocmea o procură avocatului său Panaite Cristea, iar la 23 era de faţă la legalizare - [1], pag. 45.

Luând în considerare documentul publicat - de la „Uspenia" - este, totuşi, puţin probabil (şi contrar obiceiului) ca între naşterea copilului (15 ianuarie 1850) şi botezul acestuia (21 ianuarie 1850) să se fi scurs doar 6 zile!

De altfel, într-o carte de interviuri, o justificare similară se regăseşte în discuţia autorului cu poetul Ioan Alexandru - [5], pag. 5:

- „Stimate poet, aţi venit pe lume într-un sat transilvan, la Topa Mică, lângă Cluj, odată cu alaiurile ce vesteau venirea unui nou an. Printre pocnete de bice şi sunete de clopote, tulburător răsuna, desigur, gânguritul de copil. Este, oricum, o întâmplare frumoasă şi poate că şi norocoasă să te naşti de anul cel nou. Cum a fost, din câte vi s-a spus, acea noapte de poveste?"

- „Întâmplarea a fost să fie în noaptea de Crăciun. Mama, ostenită de pregătirea sărbătorilor, a trebuit să se despovăreze şi nu m-a trecut în acte, ca să nu mă îmbătrânească şi să-mi adauge un an de cinci zile. Aşa că apar în acte la 1 ianuarie."

În aceeaşi lucrare, distinsul filolog ieşean Gavril Istrate - născut în Neposul Năsăudului -, care-l avusese ca profesor la Universitatea din Iaşi pe fermecătorul reputat critic literar (autor al delicatelor analize sufleteşti din romanul „Adela") Garabet Ibrăileanu (decedat în noaptea de 10 spre 11 martie 1936), întrebat ce a desluşit, atunci, din cuvintele şi reacţiile sufleteşti ale profesorului Ibrăileanu, răspunde - [5], pag. 121:

„... Singura problemă în care nu se arăta a fi de acord cu G. Călinescu era aceea a datei naşterii lui Eminescu: «Domnul Călinescu s-a declarat pentru 15 ianuarie 1850; eu înclin spre 20 decembrie 1849, dată furnizată de Matei, fratele poetului »".

În ceea ce priveşte locul naşterii, acesta pare a fi fost - după toate probabilităţile - Botoşani, chiar dacă toată nostalgia amintirilor copilăriei sale e legată de poezia întinderilor ipoteştene.

Argumentele principale într-o asemenea susţinere pot fi considerate: mărturisirea mătuşii (materne), care a asistat la naştere, cât şi la botez, precum şi constatarea că „... Eminovici arendase parcela din Ipoteşti înainte de 1848, îşi duse familia ... la Botoşani, unde avea casă cumpărată din 2 iunie 1842 ... Tot atunci casa din Ipoteşti, pe care peste câţiva ani o va renova şi extinde, o închiria doctorului Alecu Jianu, care, temător de holeră, se mutase acolo, din Botoşani" - [4], pag. 23;

Dacă incertitudinile... certe ale venirii pe lume a celui care avea să devină „Poetul naţional al românilor" au rămas să frământe căutările urmaşilor, „Luceafărul poeziei româneşti" s-a înălţat „nemuritor şi rece" pe bolta înstelată, continuând a încălzi inimile şi a lumina sufletele, visele şi speranţele a milioane de admiratori ai acurateţei, muzicalităţii şi profunzimii strălucitoarelor sale versuri („La steaua").

„Icoana stelei ce-a murit,

Încet pe cer se suie:

Era pe când nu s-a zărit,

Azi o vedem şi nu e.

 

Tot astfel când al nostru dor

Pieri în noapte-adâncă

Lumina stinsului amor

Ne urmăreşte încă."

Bibliografie

[1] Călinescu, G. Viaţa lui Mihai Eminescu. Bucureşti, Editura Eminescu, 1979;

[2] Crăciun, V. Eminescu - un veac de nemurire. Bucureşti, Editura Minerva, 1990;

[3] Creţu, I. Mihail Eminescu - bibliografie documentară. Bucureşti, Editura pentru literatură, 1968;

[4] Pop,A.Z.N. Pe urmele lui Mihai Eminescu. Bucureşti, Editura Sport-turism, 1978;

[5] Ilisei, G. Portrete în timp. Iaşi, Editura „Junimea", 1990.

(sfârşit)

 

Lasă un comentariu