În anul de graţie 2014, România avea un kilometru de autostradă la 1.000 de km pătraţi, în timp ce media europeană era de 20 de kilometri. Discrepanţa este atât de mare, dar nu din cauză că noi, românii, nu am fi avut planuri. Avem acum şi Master-Planuri, dar ele au rămas pe hârtie!
O altă constatare: Ministerul Transporturilor investeşte anual sume relativ mici în construcţia de autostrăzi şi drumuri, ţinând cont de faptul că România trebuie să construiască 4.000 de kilometri de autostradă pentru a ajunge la nivelul unor ţări ca Portugalia, Franţa, Spania sau Danemarca.
Or, apropo de acest lucru. La întoarcerea în ţară - după un periplu european - mureşeanul Z.M. ne-a relatat următoarele: „Budapesta şi Ungaria mi-au lăsat o impresie excelentă, pentru că au şosele şi magistrale de bună calitate, ca peste tot în Europa Occidentală. Dar - continuă Z.M. -, de pe la Borş şi Nădlac încoace, săpări, gropi, mizerie, parcă era altă lume. Oare nu fuseseră amândouă ţări sub sovietici? Nu făcuseră parte din acelaşi Est? Nu aveam noi în 1989 un avantaj financiar deosebit, un capital de stat de miliarde de dolari? Nu făcusem conversiunea la capitalism cam la fel? , întreabă retoric mureşeanul nostru. Ba da. Şi, cu toate acestea, Ungaria învaţă în lumini şi are şosele excelente, iar noi părem, de la Borş şi Nădlac încoace, că am luat-o cu 50 de ani înapoi." Alte întrebări: „De ce în Ungaria fostele grajduri ale colectivelor agricole erau intacte şi produceau, iar câmpurile erau cultivate, în timp ce la noi grajdurile şi saivanele se devastează, iar miile de hectare stăteau şi stau şi acum necultivate? Ce politică e asta, domnilor guvernanţi şi administratori? Unde sunt luminile noastre, la voi acasă? Unde sunt şoselele noastre, la voi în curte?"
Fără comentarii…
