Ne aflăm în anotimpul „vacanţei mari", un timp de odihnă şi de relaxare atât pentru tineri, cât şi pentru vârstnici. Cei care, din diferite motive, nu-şi permit să călătorească în lume, au posibilitatea să descopere obiective turistice de valoarea, mai aproape de casă. Sâmbătă, 27 iunie, mi-am permis o excursie pe traseul Târgu-Mureş Corund - Odorheiu Secuiesc - Miercurea Ciuc - Mănăstirea Fanciscană de la Şumuleu Ciuc. Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului" din Izvoru Mureşului - Gheorgheni, apoi peste Bucin, ne-am întors la Praid. (Sincer să fiu, Băile Sărate de la Praid nu mai sunt atât de atractive după ce au fost modernizate, datorită preţului perceput la intrare, de 30 de lei). Traseul parcurs este de o frumuseţe aparte, nepoluat, cu izvoare cu apă minerală la Corund şi Homorod, încă neconcesionate de vreun investitor străin. Miercurea Ciuc este un oraş, curat, civilizat, liniştit, iar la Mănăstirea din Şumuleu, cu statuia Maicii Domnului făcătoare de minuni, aşteaptă în linişte, la rând, credincioşi romano-catolici, reformaţi, dar şi ortodocşi. În urmă cu peste două decenii, i-am mărturisit părintelui Ioan Iovan de la Recea - cel care mi-a fost duhovnic, că merg la Maica Domnului de la Şumuleu-Ciuc şi atunci mi-a spus cu blândeţe: „Du-te, Vasile, că Maica Domnului este numai una, nu-i numai catolică, sau ortodoxă… În Catedrala Franciscană de la Şumuleu, îţi limpezeşti gândurile, te descătuşezi de povoara griji pentru ziua de mâine. În liniştea de aici, ca de altfel şi din bisericile ortodoxe, te simţi mai aproape de cer. La Izvoru Mureşului, Mănăstirea cu hramul „Adormirea Maicii Domnului", o bijuterie de artă ortodoxă, îmbinând armonios spiritul arhitecturii munteneşti a epocii de înflorire din timpul lui Matei Basarab şi al lui Constantin Brâncoveanu, cu arta populară maramureşeană şi elemente din pictura mănăstirilor moldoveneşti. Clopotniţa de la intrare în Mănăstire simbolizează Poarta Raiului şi este pictată cu scene care ne amintesc de dragostea de aproapele, mila de cei săraci şi primirea de străini. Prin faptul că Mănăstirea cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" este aşezată la poalele Hăşmaşului Mare, între Mureş şi Olt, la o atitudine de 850 de metri, pe drumul DN 12 între Miercurea Ciuc şi Gheorgheni, reprezintă o atracţie turistică de neocolit, mai ales că, în două case pentru pelerini, situate în afara mănăstirii, se asigură cazare pentru 120 de turişti. În 1994, la iniţiativa vrednicului de pomenire Pr. profesor dr. Ilie Moldovan, titularul Catedrei de Morală de la Facultatea de Teologie din Sibiu, s-a înfiinţat Episcopia Harghitei şi Covasnei, fiind ales episcop IPS Ioan, actualul Mitropolit al Banatului, un părinte duhovnicesc bun gospodar, cu experienţă în renovările şi construcţiile de mănăstiri din Oltenia, fiind de profesie şi inginer constructor.
Cercetând eparhia, a găsit doar două mănăstiri în toată zona: Mănăstirea Sfântu Ilie şi Mănăstirea Doamnei din Topliţa. Românii dornici de viaţă duhovnicească erau obligaţi să treacă munţii, la mănăstirile din Moldova. În 1936 sătenii din Izvoru Mureşului au cumpărat un teren de 4 hectare pentru construirea unei mănăstiri, dar vremurile tulburi din Ardeal nu i-au ajutat să-şi împlinească dorinţa. În 1996, după Praznicul „Schimbării la Faţă", s-a pus piatra de temelie a Sfintei Mănăstiri cu hramul „Adormirea Maicii Domnului", prin purtarea de grijă a IPS Ioan şi a Preafericitului Toctist, Patriarhul României. În 15 august 2000 a avut loc sfinţirea Sfântului Locaş, un edificiu în formă de cruce, pictată în stil bizantin de către pictorul Liviu Dumbravă din Gura Humorului. Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de păr sălbatic. Icoanele de pe catapeteasmă sunt pictate de maicile atelierului mănăstirii. Sfânta Biserică adăposteşte o raclă cu o părticică din moaştele Sfântului Ierah Nicolae aduse de la Bari-Italia. Viaţa mănăstirii cu 25 de maicii, sub îndrumarea maicii stareţe Miriam Oprea şi a părinţilor slujitori protosinghelul Emanuel Manţa şi ieromonahul Nectarie Filip, a fost rânduită de IPS Ioan, după rânduiala mănăstirilor din Oltenia şi Moldova. Pentru credincioşii pasionaţi de arta religioasă, mănăstirea încântă ochiul şi sufletul prin arhitectura şi picturile murale. Chiar că merită să poposiţi un ceas-două, în acest loc binecuvântat de Dumnezeu, sau să petreceţi câtea zile într-un loc liniştit, în rugăciune şi nădejde.
