ZACHEU

Distribuie pe:

Zacheu auzise de Iisus. Vestea despre acela care se purta cu amabilitate şi bunăvoinţă faţă de clasele neluate în seamă se răspândise în toate părţile. În acest mai-mare al vameşilor s-a trezit dorinţa după o viaţă mai bună. Numai la câţiva kilometri de Ierihar, Ioan Botezătorul predicase la Iordan, iar Zacheu auzise chemarea la pocăinţă. Învăţătura dată vameşilor „Să nu cereţi nimic peste ce v-a fost poruncit să luaţi". (Luca capitolul n4. 3 versetul nr. 13), deşi aparent neluată înseamnă, făcuse impresie asupra minţii lui. El cunoştea scripturile şi era convins că faptele lui erau nedrepte. A început să-şi dea seama cât de amare sunt roadele păcatului şi cât de greu este pentru cel care încearcă să se întoarcă de pe drumurile sale rele. Mai-marele vameşilor dorea să privească faţa aceluia ale cărui cuvinte aduseră nădejde în inima lui. Străzile erau aglomerate, iar Zacheu, care era mic de statură, nu putea să vadă nimic peste capetele oamenilor. Nimeni nu voia să-i facă loc, de aceea bogatul preceptor a fugit înaintea mulţimii, până la un loc unde se afla un smochin cu ramurile întinse larg deasupra drumului.

Bogatul, strângător de biruri, s-a căţărat până sus şi s-a aşezat în frunzişul ramurilor, aşa ca să poată privi procesiunea în timp ce trecea pe dedesubt. Deodată, un grup se opreşte chiar sub smochin, cei care Îl înconjuraseră pe Iisus se opresc şi ei, iar cineva, ai cărui ochi par să citească în suflet, priveşte în sus şi zice: „Zacheu, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!". Dar rabinii priveau cu feţe posomorâte şi murmurau cu dispreţ şi nemulţumire: „A intrat în casa unui om păcătos". În faţa mulţimii, Zacheu a stat înaintea Domnului şi i-a zis: „Iată Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva îi dau înapoi împătrit". Iisus a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam". Când tânărul bogat se depărtase de Iisus, ucenicii rămaseră uimiţi de cuvintele Învăţătorului lor. „Cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! Ei au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mântuit?". Acum aveau o demonstraţie a adevărului, din cuvintele lui Hristos. „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu" (Marcu, capitolul nr. 10, versetul nr. 26, Luca, capitolul nr. 18, versetul nr. 27).

„Dacă fratele tău sărăceşte şi nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine. Să nu iei de la el nicio dobândă şi să nu-i împrumuţi merindele tale, pe camătă. Niciunul dintre voi să nu înşele deci pe aproapele lui şi să te temi de Dumnezeul tău" (Leveticul, capitolul nr. 25, versetul nr. 35-37; 17). Domnul zice: „Dacă cel rău dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învăţăturile care dau viaţă şi nu săvârşi nicio nelegiuire. Toate păcatele pe care le-a săvârşit se vor uita… va trăi negreşit" (Ezechiel, capitolul nr. 33, versetul nr. 15, versetul nr. 16). Mântuitorul i-a spus lui Zechei: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta". Nu numai Zacheu a fost binecuvântat, ci şi toată casa lui împreună cu el. Hristos a mers cu el, acasă, ca să-i dea învăţătură din adevăr şi să-i înveţe pe cei din casa lui lucrurile privitoare la Împărăţie. Zacheu nu l-a primit pe Iisus numai ca pe un oaspete trecător în casa lui, ci ca pe cineva care rămâne în templul sufletului. Cărturarii şi fariseii îl acuzau că este păcătos, ei murmurau împotriva lui Hristos că i-a fost oaspete, dar Domnul l-a recunoscut ca fiu al lui Avraam. Fiindcă fiii lui Avraam sunt acei care au credinţă (Galateni, capitolul nr. 3, versetul nr. 7).

Lasă un comentariu