Fostul lider al UDMR, Marko Bela, avea o vorbă: „Chiar dacă unii se împotrivesc propunerilor noastre (ale UDMR" - n.n.), până la urmă, repetând la nesfârşit cererile maghiarimii, ceea ce, la un moment dat, părea de neconceput - în materie de drepturi ale comunităţii maghiare - s-a realizat pas cu pas…".
O fi având spusele lui Bela bácsi oarece sâmbure de adevăr, doar că, per ansamblu, nu tot ce zboară se mănâncă; i-au demonstrat-o, acestuia şi udemeriştilor (inclusiv urmaşului său la şefia Uniunii, Kelemen Hunor), şi următorul exemplu. Cu ani în urmă, după o aşa-zisă „Adunare Naţională" de la Ditrău, acelaşi Marko Bela spunea - în plenul unei şedinţe a CRU - că: „A fost o parodie, o manifestare la care au fost convocaţi mulţi, şi au venit puţini, iar cei care au venit nu au spus nimic nou. A fost, cel mult, un ritual (o parodie, invocându-se până şi limba maghiară antică - onogurică!), demonstrându-se că şi prostia se poate bea din «cupa milenară»". Acesta-i adevărul, Bela bácsi. Cum însă, peste ani, „eşecul" de la Ditrău avea să se repete şi în cazul aşa-zisului „Mare marş al secuilor" - încercare de demonstraţie de forţă politică ostilă faţă de ţară (cum a numit acţiunea Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş), li s-a demonstrat liderilor maghiari (ai UDMR, PCM ori PPM) că… nu chiar tot ce zboară se mănâncă sau se „realizează pas cu pas". Mai sunt şi eşecuri!
De atunci şi până acum, teoreticienii Uniunii au folosit numeroase „trucuri" (pe lângă „trocuri"), dar şi argumente false (mai ales) pentru a „justifica" necesitatea autonomiei. Între ei s-au numărat, la un moment dat, şi Ekstein Kovács Peter, care - chiar în perioada când ocupa funcţia de consilier prezidenţial pentru minorităţi - a lansat ideea (conceptul) de „autonomie asimetrică." Care viza regiunile de dezvoltare, în special zona judeţelor Harghita, Covasna şi Mureş. „Se doreşte - spunea el atunci - ca regiunea locuită preponderent de maghiari - Harghita, Covasna şi o parte din Mureş - să aibă posibilitatea de a construi o regiune de dezvoltare de sine stătătoare." „Preocuparea mea - adăuga ditamai consilierul prezidenţial - este că aceste iniţiative suferă de faptul că nu s-a reuşit convingerea bunei părţi din populaţia românească care trăieşte acolo, pentru ca şi ea să îmbrăţişeze această idee." Nici nu se va reuşi vreodată, Ekstein Kovács úr!
Atunci, ca o ironie a sorţii, liderii UDMR Covasna care au participat la o întâlnire cu preşedintele de atunci, Traian Băsescu, în staţiunea Covasna, au lansat ideea „autonomiei asimetrice" a regiunilor din România, şi ce credeţi că i-au solicitat? Să sprijine realizarea unei „autonomii asimetrice"! Ceea ce ar fi însemnat ca fiecare „zonă" să aibă (ca în Evul Mediu - n.n.) regiunea pe care o doreşte.
Dacă analizăm cu multă detaşare şi cât se poate de lucid, situaţia populaţiei minoritare din aşa-zisul „Ţinut Secuiesc", vom constata că oamenii din această zonă istorică au aceleaşi probleme ca şi românii din restul ţării. Ba, s-ar putea chiar spune că nu le-a slujit cu nimic secuilor (câţi or fi ei aici?!) faptul că cel mai longeviv partid (uniune) aflat la guvernare în istoria recentă a României a fost UDMR. De ce? Pentru că UDMR nu le-a reprezentat interesele decât în scop declarativ. În „Ţinutul Secuiesc" s-au făcut pentru oameni şi mai puţine lucruri decât în alte părţi. Prin urmare, UDMR simulează (a simulat) un interes real pentru un trai mai bun al secuilor sau pentru autonomia Ţinutului Secuiesc? Se înţelege, a militat pentru varianta a doua.
În realitate, UDMR - ca şi PCM şi PPMT, ulterior - a lansat, într-o cadenţă din ce în ce mai mare, provocări, plasându-se la limita unor acţiuni anticonstituţionale.
Ce se întâmplă şi cu partidul lui Tõkés? Acest domn are, în mod cert, de multe (de prea multe ori) un discurs şovin. În ciuda faptului că a ajuns, graţie fostului preşedinte, Traian Băsescu, neatenţiei UDMR şi susţinut direct de premierul Ungariei, Viktor Orban, ditamai, la un moment dat, vicepreşedinte al Parlamentului European. De ce se agită Tõkés László? O face, în primul rând pentru a obţine avantaje pentru secui, sau o face, ca şi UDMR, pentru a avea acces la fondurile financiare oferite de Budapesta şi la pârghii de putere politică la Bucureşti? Evident că, şi Tõkés, ca şi UDMR, simulează. Din plin. Pentru că, la momentul oportun, partidul său va bate palma cu UDMR.
UDMR agită de mama focului arma naţionalistă. Într-o încercare disperată de a-şi lărgi, pe această cale, frontul electoral. De aici, şi discursurile legate de autonomia „Ţinutului Secuiesc" şi, mai demult, demersul de tip kamikaze în chestiunea UMF Târgu-Mureş.
Dar, în decursul anilor, liderii UDMR au lansat şi alte „trucuri", cum ar fi autovictimizarea, lamentările pe tema drepturilor minorităţii maghiare, Legea minorităţilor, ca şi aberaţia că ei, maghiarii (unii ajunşi miniştri, parlamentari etc.), ar fi, chipurile, cetăţeni de categoria a II-a.
În realitate, refuzul de a reteza, imediat după 1990, declaraţiile obraznice, sfidarea Constituţiei şi şantajul politic la adresa tuturor guvernelor, a condus la o monstruozitate bilingvă, autonomă, de interesul naţional: UDMR. De la constituirea UDMR, provocările celor care se autoproclamă reprezentanţi politici ai etnicilor maghiari (mai nou şi ai secuilor!) continuă să fie repuse pe tapetul unei hărţi imaginare, demult apuse, în care istoria este pervertită grosolan. Împreună cu cei cu care, aparent, se războiau - Partidul Civic Maghiar, PPMT - zbiară ca din gură de şarpe, scot de la lada cu gunoi a istoriei lozinci autonomiste-iredentiste, aducând noi şi grave prejudicii ţării noastre.
Dar, fiţi siguri, provocările, simulările vor continua, iar clasa politică - cea care, ani la rând, a mizat pe voturile parlamentarilor UDMR - este singura vinovată de această situaţie.
De supuşenia, slugărnicia şi lipsa de demnitate naţională românească, principalii profitori au fost liderii maghiari. Doar cu sprijinul guvernelor de până acum, obrăznicia udemeristă a atins cote de neimaginat
prin anii'90.
Aşa a ajuns Marko Bela să spună triumfător: „Noi (liderii UDMR - n. n.), dacă ne-am angajat la ceva, mergem până la capăt."
Aşa e, dar ei nu puteau face nimic fără sprijinul tacit, fără supuşenia iresponsabilă a guvernanţilor români, care, pentru a se menţine la putere cu pumnul de voturi ale UDMR, au acceptat (şi făcut) o suită de compromisuri anticonstituţionale - în învăţământ, cultură, politică, sănătate -, inclusiv ca, pe teritoriul României, ungurii să organizeze, periodic, cu sprijinul direct şi „pe faţă" al Budapestei, simpozioane cu caracter iredentist, comemorări (cum a fost şi cea a celor 13 generali), care nu au nicio legătură cu istoria poporului român. Dar căruia i-au produs (şi-i produc) frustrări şi provocări!
Acum, mai rămâne, încă, o necunoscută: care va fi atitudinea (opinia) actualului preşedinte al României, Klaus Iohannis, faţă de aberaţiile autonomiste ale liderilor maghiari?!
