În avanpremiera festivităţii de încheiere a anului şcolar 2014-2015, un minunat dar pentru elevii claselor a II-a, a III-a şi a IV-a de la Şcoala Gimnazială „Romulus Guga", însoţiţi de doamnele învăţătoare Maria Bocicor, Lavinia Bugnar, Sănica Curta, Margareta Rusu şi doamna prof. Matyas Andrea, a fost excursia organizată pe traseul Târgu-Mureş - Bistriţa - Baia Mare.
Înarmaţi cu voie bună şi cu multă sete de cunoaştere, am pornit pe cărările Patriei, pentru a-i admira frumuseţile, pentru a sorbi picături din istoria acestui popor atât de încercat de-a lungul istoriei, dar mai ales pentru a-i descoperi, la ei acasă, pe marii noştri scriitori transilvăneni Liviu Rebreanu şi George Coşbuc.
Primul fior l-au simţit elevii păşind pragul Casei memoriale a romancierului Liviu Rebreanu, scriitor ce s-a impus prin uriaşa putere de creaţie, prin adevărul vieţii cuprins în opera sa. Ne-am întors mai bogaţi sufleteşte şi cu convingerea că fiecare operă a scriitorului poate fi comparată cu o mare victorie întru strălucirea şi înveşnicirea numelui şi a spiritului românesc în lume. Urarea părintească „Să ajungi cât Coşbuc de mare!" s-a împlinit. Liviu Rebreanu este părintele romanului românesc modern.
Ajunşi la Casa memorială a poetului George Coşbuc, elevii i-au păşit cu emoţie pragul celui care spunea despre sine: „Sunt suflet din sufletul neamului meu,/ Şi-i cânt bucuria şi-amarul...", moment de literatură în jurul mesei din Casa - Muzeu, în care elevii au aflat că părinţii poetului (mai ales
mama-Maria Coşbuc) şi bătrânul dascăl Tănăsucă Macodean au fost cei care l-au învăţat nu numai descâlcirea slovelor, ci i-au sădit în cuget şi-n minte basmele cu Feţi - Frumoşi şi Ilene Cosânzene, cu zmei şi balauri, îmbogăţindu-i spiritul cu toată acea comoară de simţire, gândire şi fantezie populară, formându-l ca om, ca gânditor şi poet patriot. În faţa statuii lui, elevii au recitat versuri din creaţia poetului şi au cântat cu drag pe versurile melodioase şi pline de farmec.
Drumul spre Maramureş s-a dovedit fantastic: şoselele şerpuitoare străjuite de arbori, cu salcâmi plini de ciorchini albi de flori, ce scuturau în jur o ploaie de miresme, cu picături de ploaie cernute parcă printr-o sită deasă ţinută sub norii adunaţi din când în când deasupra noastră. După mai multe popasuri în acea lume minunată a naturii, ajunşi pe plaiurile maramureşene, atenţia ne-a fost atrasă de poarta Muzeului Ţărăncii Românce. Aici elevii au priceput şi văzut toate ocupaţiile ţărăncii de la naştere până la trecerea în lumea cealaltă, originalitatea construcţiei şi a exponatelor dar mai ales prin autenticitatea ghidului care este o femeie, ţărancă din partea locului. Poveştile ei despre muzeul unicat nu sunt simple relatări învăţate pentru a face curioşi vizitatorii! Sunt poveşti trăite pe viu şi spuse şugubăţ în graiul original moroşenesc.
La următorul popas, au fost încântaţi de frumuseţea şi liniştea de la Mănăstirea Bârsana, de obiectele autentice, de expoziţia de icoane ce se află în Muzeul din curtea Mănăstirii.
Plăcut impresionaţi şi încântaţi au fost şi de crucile Cimitirului vesel, de Planetariul de la Baia Mare, unde au participat la o scurtă lecţie de astronomie, şi de minunatele flori de mină din incinta Muzeului de Mineralogie din Baia Mare.
Elevii s-au întors din această frumoasă excursie cu convingerea că ce au învăţat la şcoală s-a dovedit a fi adevărat, palpabil, şi s-au bucurat la gândul că, din bogăţia de imagini şi simţiri, vor putea adăuga în Revista Şcolii noi compoziţii în versuri sau în proză. Sunt cercetări stângace, bucăţi mici de cărămidă, dar, cine ştie, urmează zidul, construcţia, cetatea.
Să ne trăiţi, copii minunaţi!
