„În viitor, UDMR nu trebuie să acceadă într-un guvern cu PNL, decât după ce își curăță rândurile"…, atrăgea atenția un analist, după ce elita politicii românești a îngropat cazul Borbely. Deși PSD, PNL și UDMR se înșală dacă cred că povestea va fi uitată. Asta după ce, de la o vreme, tot mai mulți lideri UDMR sunt căutați de DNA sau pierd procesele cu ANI, dar niciunul nu este exclus din formațiune. Dimpotrivă, atacă pe toate căile instituțiile anticorupție. Apropo, de Marko Attila - fugit în Ungaria! - nu se mai aude nimic! Oare, de ce?
Or, cu referire la Uniune - la dansul pe sârmă al UDMR -, se cuvin câteva considerații, din care politicienii români n-au învățat nimic, în decursul anilor.
După Revoluție - și apariția pe scena politică a UDMR (o uniunea de organizații politice și civice) - se încetățenise ideea (falsă, desigur, dar existentă) că participarea UDMR la guvernare ar fi, chipurile, absolut necesară. De ce? Întrucât Occidentul (UE și SUA) percepeau relațiile etnice din România prin intermediul relațiilor româno-maghiare, iar relațiile româno-maghiare, prin „ochelarii" UDMR.
Urmarea? Practicând dansul pe sârmă, UDMR a sărit dintr-o „barcă" în alta, făcând, practic, parte din aproape toate guvernele. Iar cu sprijinul tacit al guvernanților români (interesați, mai ales, de menținerea la Putere), UDMR și-a impus o bună parte din dezideratele sale autonomiste. Bașca faptul că, deși maghiarii de prin Harghita, Covasna rămân săraci (ca și românii, de altfel), liderii lor au acumulat averi impresionante, în deplină concordie cu partenerii români.
Exemple? Iată-le. Până în 2000 au participat la guvernarea CDR, după care au fost asociați la guvernare de către PSD. În 2004, asocierea cu UDMR i-a costat pe pesediști Primăria Clujului, iar, prin pierderea încrederii românilor din Ardeal (după gafele lui Adrian Năstase, între care și vizita pe care i-a făcut-o lui Marko Bela la biroul senatorial al acestuia din Târgu-Mureș, chiar în campania electorală), PSD a pierdut și președinția României, câștigată de Traian Băsescu. A învățat PSD ceva din acest episod? Nimic! Iar, în 2014, Victor Ponta pierdea, la rândul lui, lamentabil, preșe-dinția României…tot în Ardeal!
Începând din 2005, UDMR a guvernat alături de ADA mai întâi, iar apoi alături de liberali, în guvernul minoritar condus de Tăriceanu. În 2008, încă înainte de alegeri, bătuseră palma cu PNL și PSD pentru o coaliție de guvernare. Imediat după alegeri, i-au convins pe liberali să anunțe oficial că alianța lor la guvernare cu UDMR continuă. Acest „angajament" al UDMR a durat doar până la prima ofertă a PDL, când au schimbat pentru a cincea oară „barca" politică și au făcut o înțelegere cu PDL, paralelă cu cea a PNL. A fost apogeul ascensiunii politice a UDMR - să obțină poziția de a fi „sforarii" noii coaliții de guvernare a „dreptei", aliați cu PDL exact în momentul în care foștii lor parteneri, liberalii, spuneau că sunt incompatibili cu democrații. Iluzia puterii a durat la UDMR doar o zi. După care PSD își anunțase intenția de a construi o coaliție de guvernare cu PDL, având o singură condiție ireductibilă - neparticiparea UDMR la guvernare. Era pentru prima dată când UDMR s-a văzut aruncată, ca o măsea stricată, în opoziție. Dar n-a durat mult și, în 2011, UDMR s-a aflat din nou (bine mersi) la guvernare, alături de PDL.
Întrebarea este: după atâtea prejudicii electorale cauzate de UDMR celor de la PSD, se va mai asocia acest partid (acum, în cadrul USD) cu UDMR? Bineînțeles! În 2014, UDMR a fost adusă, din nou, pe ușa din dos, la guvernare de către Victor Ponta, însă, la scurt timp UDMR a părăsit guvernarea USD! Cauza, o putem doar bănui!
Oricum, în așteptarea alegerilor din 2016, UDMR stă, din nou, la…pândă! Și va sări, aproape sigur, în „barca" câștigătoare. Realitatea este că noul PNL (ce include și fostul PDL) are nevoie de UDMR, fie că va reuși să formeze acum o majoritate care să răstoarne până la alegeri Guvernul Ponta - ceea ce e puțin probabil , fie în 2016, după parlamentare, pentru a forma propriul Executiv. Rămâne de văzut.
În concluzie, dacă pe plan intern UDMR poate arăta maghiarilor din România că și-a transformat liderii (în urma guvernelor la care au participat) în milionari, nu poate dovedi niciun strop de dezvoltare în județele cu majoritate maghiară. Asta-i clar ca lumina zilei! Cât despre partidele românești partenere (la Putere), se spune că „Fiecare pasăre pe limba ei piere". Mai devreme sau mai târziu!
