8 iulie reprezintă, pentru românii iubitori și păstrători de tradiții, ziua în care se sărbătorește Ziua Lupului. Această sărbătoare avea o mare importanță mai ales în Valea Mureșului, semnificația sa fiind strâns legată de pământul semănat cu grâu de vară. Se spune că, în această zi, dacă nu se respectă interdicția de muncă, lupii, slujitorii Sfântului Mare Mucenic Procopie, pot fura copiii și arde câmpurile cu tunet și foc. Pentru a îmbuna fiarele și a nu-l mânia pe Sfântul care veghea la coacerea în bună ordine a grânelor, gospodinele coceau colăcei. Se mai spune că acei colăcei îi protejau pe copii de boli tot timpul anului. Cea mai mare parte din colaci, însă, era lăsată pe ogoare, drept ofrandă pentru Sfântul care le proteja de grindină, de tunete sau de arșiță. Colăceii Pricopului au o rețetă simplă, transmisă de la o generație la alta, care este inclusă și într-o campanie de comunicare online, care poartă denumirea „Cultura și tainele pâinii". Așadar, gospodinele pregăteau un aluat dintr-un kilogram de făină, 50 grame de drojdie, 500 ml de apă și puțină sare, pe care îl tăiau în bucăți din care se modelau funii. Aceste funii se împleteau în 2, 3 sau 4, într-o formă circulară, la dimensiunea unui pumn, sau de circumferința unei căni, erau unse cu ou și se coceau până se rumeneau bine.
Este foarte interesant cum Pricopul, o sărbătoare a verii, a fost legat de simbolul lupului, care are, de fapt, un caracter inițiatic, de călăuză, fiind considerat pe vremea dacilor divinitatea iernii și a nopții. Pe de altă parte, lupul, fiind singura vietate sălbatică pe care nimeni nu o poate îmblânzi, a devenit totemul ocrotitor al dacilor. Aceste credințe din timpurile îndepărtate s-au grefat pe ritualurile creștin-ortodoxe, semn că practicile magice, cu rol de protecție și redare a încrederii, au fost în toate timpurile evoluției poporului român la loc de cinste.
Există și o legendă legată de data de 8 iulie, „Legenda lui Pricop", în care se povestește că, demult de tot, iubindu-se peste măsură, Soarele și Luna au hotărât să se cunune. Mâniat că încalcă legea și că vor a se cununa soră cu frate, Tatăl Ceresc l-a trimis pe „Pricop" să topească puntea de ceară pe care urma să treacă Luna înspre Soare. Ascultându-l, acesta a rupt în a opta zi a lunii lui Cuptor, pentru totdeauna, legătura dintre cei doi aștri. Dincolo de legende, termenul „pricop" are semnificația de a pârgui, a da în copt. Uneori, se utiliza și termenul de „prichire a grânelor" care simboliza uscarea acestora înainte de a prinde bob. Exista însă credința că orice fenomen neplăcut putea fi contracarat într-un fel, așa încât în Ziua Lupului, cunoscută sub numele de Pricopul sau Amuțitul Cucului, gospodarii nu lucrau și practicau ritualuri de protecție a câmpurilor, caselor și familiilor.
Tradițiile noastre, izvorând din negura vremurilor, sunt nepieritoare, chiar dacă în zilele noastre se mai păstrează doar în unele locuri și mai ales la sate. Ele au dat mereu, celor care le-au păstrat, puterea și credința că pot depăși orice impas.
