Mântuitorul a ajuns la Betania, numai cu șase zile înainte de Paști și, după obiceiul său, a căutat odihnă în casa lui Lazăr. Mulți așteptau să audă de la Lazăr o minunată descriere a scenelor văzute după moarte. Ei au fost surprinși de faptul că nu le-a spus nimic. El n-avea de povestit nimic de felul acesta. Inspirația declara: „Cei morți nu știu nimic… Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor de mult au pierit" (Eclesiatul, capitolul nr. 9, versetul nr. 5,6).
Dar Lazăr avea de adus o minunată mărturie la lucrarea lui Iisus. Chiar pentru scopul acesta fusese înviat din morți. Cu siguranță și putere el declara că Hristos este Fiul lui Dumnezeu. S-a convocat o întrunire a preoților și fariseilor. De când cu învierea lui Lazăr, simpatia poporului față de Hristos era atât de mare, încât ar fi fost foarte dificil să pună mâna pe El în văzul tuturor. Astfel ei au hotărât să-l nimicească pe Iisus. Dar, câtă vreme trăia Lazăr, preoții și rabinii știau că nu sunt în siguranță.
Iisus și prietenii Săi erau invitați la ospățul lui Simon. La masă, Mântuitorul îl avea de o parte pe Simon, pe care-l vindecase de o boală dezgustătoare, și în cealaltă parte pe Lazăr, pe care îl înviase din morți. Marta servea la masa, în timp ce Maria asculta cu râvnă fiecare cuvânt ce pornea de pe buzele lui Iisus. În mila Sa, Iisus îi iertase păcatele, îl ridicase la viață pe fratele ei iubit și inima Mariei era plină de recunoștință. Cu mari sacrificii personale, cumpărase un vas de alabastru cu mir de mare preț și, spărgând vasul, ea a vărsat conținutul pe capul și pe picioarele lui Iisus, apoi a îngenuncheat plângând, a umezit picioarele lui cu lacrimile ei și le-a șters cu părul ei lung și despletit. Iuda a privit cu foarte multă neplăcere lucrul acesta: „Pentru ce se face risipa aceasta? Pentru ce n-au fost puși banii aceștia în punga pentru săraci pe care o port eu?" Maria a auzit cuvintele de critică, inima îi tremura în piept, dar auzi glasul Domnului: „Lăsați-o în pace, de ce îi faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de mine, căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu mă aveți totdeauna. Ea a făcut ce a putut.
Mi-a uns trupul mai înainte, pentru îngropare".
După cum vasul de alabastru fusese spart și umpluse întreaga casă cu parfumul lui, tot așa și Hristos avea să moară, trupul avea să fie zdrobit, dar urma să învie din mormânt și parfumul vieții sale să umple tot pământul. Hristos ne-a iubit și s-a dat pe sine pentru noi ca un prinos și ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu (Efeseni, capitolul nr. 5, versetul nr. 2). „Adevărat vă spun că oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta spre pomenirea ei". Prin aprecierea faptei Mariei, Hristos îl mustrase pe Iuda. Mustrarea aceasta i-a înveninat inima și s-a hotărât să se răzbune. De la cină, a mers direct la palatul marelui preot, unde a găsit consiliul întrunit și s-a hotărât să le dea în mâini pe Iisus. L-au cumpărat pe domnul lor cu treizeci de arginți. Magii din Răsărit care cunoșteau atât de puțin despre Iisus au dovedit o mai dreaptă apreciere a onoarei care i se cuvenea. Simon, gazda, fusese influențat de critica lui Iuda cu privire la darul Mariei și era surprins de purtarea lui Iisus.
Vindecând pe Simon de lepră, Hristos îl salvase de la o moarte lentă. Dar, acum, Simon se îndoia că Mântuitorul este profet. El i-a răspuns: „Simone, am să-ți spun ceva… Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci. Fiindcă nu aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?" Simon a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult." Iisus i-a zis: „Drept ai judecat. Am intrat în casa ta și nu mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar cu lacrimi de pocăință, pornite din iubire, Maria mi-a spălat picioarele și le-a șters cu părul ei. Tu mi-ai dat sărutare, dar ea, pe care tu o disprețuiești, de când am intrat n-a încetat să-mi sărute picioarele. Vezi tu femeia aceasta? Ea este o păcătoasă, dar păcatele, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult, dar cui i se iartă puțin, iubește puțin! De șapte ori l-a auzit ea cum a certat demonii care îi stăpâniseră inima și mintea". „Cine va ridica pâra împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este acela care-i socotește neprihăniți! Cine-i va osândi? Hristos a murit. Ba, mai mult. El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi." (Romani, capitolul nr. 8, versetul nr. 33,34)
