Cu un procent de 70%, președintele Klaus Iohannis se află, încă, în topul încrederii românilor. De ce? Întrucât Iohannis se angajase, în campanie, că va face „O altfel de politică". Însă, deși după unii comentatori, după șase luni, de când e președinte, atât el, cât și PNL, alintat de el drept Partidul Meu, nu promovează prin nimic o altfel de politică decât cea anterioară, populația îi acordă încredere, încă!
Ce nu agreează, însă, mulți români și încearcă să „mârâie" pe la… colț de stradă? Cerința (o veche meteahnă a românului, preluată și de neamțul Iohannis!) de a-i urma cu sfințenie pe Ștabii Partidului în schimbările de alianțe și de poziții. Într-un comentariu din EvZ, Ion Cristoiu aducea un argument indubitabil: „Rămâi cu gura căscată - scria Cristoiu -, văzând cum liderii PNL, până mai ieri clăbucind de acuzații la adresa liderilor PDL, stau acum umăr la umăr în beștelirea liderilor PSD, cu care până mai ieri erau umăr la umăr împotriva liderilor PDL". Concluzia? Una singură: acest mod de a face politică a dus la scârba față de politică a oamenilor cinstiți, a tinerilor îndeosebi, scârbă concretizată în formulări gen „Politica e o curvă, Bordelul politic. Adică, o minciună!
Pe de altă parte, ce-i mai reproșează, încă, unii români actualului președinte? Că există o prăpastie între preocupările sale și viața de fiecare zi a românilor! Cum se poate - încep să se întrebe mulți români - ca depopularea României să se accentueze, în loc să scadă, iar noul președinte al României să nu sufle o vorbă? Cum se poate, apoi, ca să discute, în recentele întâlniri cu partidele politice de la Cotroceni, despre trecerea României la euro, în 2019, câtă vreme, în numeroasele localități rurale lipsește apa potabilă, iar în jumătate din gospodăriile de la noi WC-ul se află în fundul curții?! Oare, astea n-ar fi probleme de „nasul" președintelui? Poate neglija, apoi, președintele Iohannis, partidul său - PNL - faptul că, potrivit Organizației Mondiale a Muncii (OMM), în România, 15% dintre tineri sunt „prea educați" comparativ cu cererea pieței - rată mai mare decât în Marea Britanie și Germania - sau că rata șomajului în rândul tinerilor cu educație terțiară (școli tehnice și facultăți) este foarte mare, în România, ajungând la 29,3%, în 2014, mai mult decât triplă față de nivelul anului 2000?!
Or, chiar și numai din aceste exemple (întrebări), o concluzie se impune de la sine. Deși are prerogative reduse ca președinte, în toate aceste direcții (din multe altele), influența sa poate fi una deosebită. Pentru un om simplu, revoluția, tranziția, bătălia pentru Putere, prăbușirea comunismului - „o altfel de politică" - sunt importante doar prin prisma efectelor asupra vieții sale de fiecare zi. Restul? Minciuni, povești!
După opinia unor analiști politici, ultima ispravă a președintelui, cea de a-l desemna pe MRU drept candidat la șefia SIE, dar mai ales cea de a impune PNL, nu numai să-l voteze în Parlament, dar și să se bată în spațiul public pentru MRU, ne dovedește că făgăduiala, un altfel de politică, a fost o strălucită păcăleală. În mod normal, pentru Iohannis, ca președinte ales, într-o proporție covârșitoare de către români, nu PNL ar trebui să fie Partidul Meu, ci „Partidul România". Aceasta ar fi, cu adevărat, mult clamata (dar nerespectata) echidistanță prezidențială! Cum pot (dar, iată, că se poate!) liderii PNL să se bată pentru ca MRU să ajungă la șefia SIE, după ce, în urmă cu trei ani, aceiași lideri PNL îl acuzau pe MRU de trădare a interesului național, în favoarea unor grupuri de interese străine? Nu i-au mințit, astfel, pe români liderii PNL, la îndemnul lui Iohannis?!
Sigur, Klaus Iohannis este încă la început de mandat (deși, oricum, șase luni trecute, e ceva!), iar analiștii apreciază că primul mandat va fi probabil unul de „adaptare" la ceea ce se întâmplă în România. Însă un lucru este cert: cu cât „adaptarea" va fi mai rapidă și mai eficientă - la problemele pe care le așteaptă populația - cu atât va fi mai bine și pentru Iohannis, cât și, mai ales, pentru România.
Neîndoios, dacă Iohannis se află, încă, în topul încrederii românilor, este și pentru că i se aduc și laude, câtă vreme, timp de șase luni, președintele s-a ținut, totuși, cu strășnicie de Noua Politică Prezidențială, definită prin refuzul de a coborî în mocirla politicii interne din România. Aceasta i-a și adus scorul uriaș în sondaje! Deocamdată…
Dar, să nu se îmbete cu apă rece!
