Din nou vremea ne mai dă o lecție, aruncându-ne în hora turbată a caniculei, înainte chiar de a trece pragul lunii iulie. Afectați suntem cu toții, de la țăranul care își privește cu durere câmpul brăzdat de modelele crăpăturilor căscate cât latul palmei și până la bietul funcționar care fierbe în biroul său lipsit de aer condiționat, drămuindu-și apa clocită din sticla cărată de acasă, așa încât să îi ajungă toate cele opt ore de muncă. Ne temem de vreme! Aceasta este o certitudine, indiferent că e vorba de iarnă sau vară. Dar, cu toată teama, mișcăm vreun deget să nu stricăm echilibrul existent între om și climă?
Omul este el însuși un produs al climei. Priviți numai la diversitatea de forme pe care o îmbracă rasa umană, negri, albi, galbeni sau cu pielea roșie, oamenii poartă amprenta climei caracteristice mediului în care trăiesc. Desigur că, pornind de la aceste considerente, clima a fost privită într-un mod etnocentric, pentru fiecare rasă, vremea din alte medii fiind fie prea rece, fie prea caldă. Dacă e să citim scrierile lui Herodot, vom constata că în timpurile străvechi clima a fost găsită responsabilă și de comportamentul grupurilor etnice. De exemplu, în scrierile vechi se menționa că frigul întreținea sălbăticia comportamentală, dusă până la extrema macabrului băut de sânge, în timp ce, căldura determina o rezistență scăzută la efort. Mai departe de atât, clima este acuzată și pentru faptul că ar fi condus spre rasism, datorită diversificării accentuate de caracter, determinată de existența celor patru anotimpuri. Tot ea a fost cea care a stat la baza stabilirii în final a celor patru mari rase, respectiv, europeni, asiatici, americani și africani.
Și atunci, trebuie să ne temem de vreme, sau nu? Adaptabilitatea umană la condițiile climatice funcționează, dar până în ce punct? Tot atât de cert este și faptul că prin acțiunile sale omul influențează clima. Mai noile treceri tulburătoare de la temperaturi scăzute la cele ridicate sugerează o influență constantă asupra condițiilor climatice, poluarea fiind direct răspunzătoare pentru acestea. Am auzit cu toții de efectul de seră, dar nu ne gândim prea des la el, deși creșterea temperaturilor atmosferice este principala consecință a acestui fenomen condiționat de activitatea umană. Nu putem totuși să stăm în expectativă pe baza teoriei potrivit căreia, cu cât clima este mai nefavorabilă, cu atât oamenii sunt mai solidari și mai altruiști pentru că depind unul de altul, căci s-ar putea să avem niște surprize nu tocmai care să ne scoată din situațiile limită prin care am putea trece la un moment dat. De aceea, este important să cunoaștem sensul factorilor de schimbare a climei și să acționăm în așa fel încât să nu avem de suferit nici noi, nici generațiile viitoare.
