Atitudinea premierului interimar, Gabriel Oprea, şi a ministrului Apărării, Mircea Duşa, atitudine demnă unor oameni de stat români europeni!
Ca scriitor maghiar din România şi patriot român consider că este obligaţia mea civică să vorbesc despre sărbătoarea organizată la Miercurea Ciuc cu prilejul Zilei Drapelului Naţional al României, respectiv să fac următoarea mărturie:
Dat fiind faptul că, atât în regimul trecut, cât şi în perioada care a urmat după evenimentele din decembrie 1989, care au condus la schimbarea regimului, am mărturisit şi mi-am asumat în mod deschis şi fără echivoc patriotismul meu român, unele ziare de limbă maghiară, susţinute de UDMR, m-au etichetat drept „trădător al naţiunii maghiare". Văzând această campanie de defăimare, mârşavă, lansată de unele elemente extremiste şi şoviniste maghiare împotriva persoanei mele şi a soţiei mele, actriţa Ádám Erzsébet, care s-a bucurat de recunoaştere internaţională, şi care şi-a asumat cu mândrie patriotismul român, m-am decis ca, după toate aceste întâmplări, de fiecare dată, când am ocazia, să iau cuvântul la diferite reuniuni publice, încheind discursul meu, astfel: Vivat Tricolorul! Vivat România!
Eu, care, în ultimii 25 de ani, am participat, în calitatea mea de scriitor şi publicist, la manifestările organizate de organizaţia noastră civică din Bucureşti, respectiv la alte evenimente culturale, în discursurile mele am ovaţionat de multe ori Drapelul Naţional al României, singura noastră patrie natală fiind România, pe lângă mărturisirea identităţii mele de naţionalitate maghiară, precum şi a culturii şi a limbii maghiare. Am procedat şi voi proceda astfel până la ultima bătaie de inimă, deoarece consider că este o chestiune fundamentală a vieţii noastre faptul că noi, maghiarii care trăim în această ţară, trebuie să manifestăm respect faţă de naţiunea română şi o loialitate neclintită faţă de ţară, faţă de statul român în care, conform deciziei istoriei, trebuie să convieţuim în pace cu poporul fratern român.
Pentru faptul că nutresc un respect profund faţă de istoria naţiunii române, faţă de cultura poporului român, martor principal îmi este revista scriitorilor maghiari din România, publicaţia Uniunii Scriitorilor din România, editată la Târgu-Mureş, „Igaz Szó", pe care am condus-o aproape timp de 40 de ani, în calitatea mea de redactor-şef, precum şi revista culturală bilingvă (maghiaro-română) „Együtt-Împreună", editată la Bucureşti, condusă de mine de 25 de ani. Patriotismul român reprezintă, pentru mine, un sentiment fundamental firesc, de la sine înţeles, asemănător jurământului meu de credinţă faţă de operele de viaţă ale marilor poeţi ai naţiunii maghiare, Sándor Petõfi, Ady Endre şi Attila József. Ataşamentul meu frăţesc faţă de poporul român este o moştenire de familie: tatăl meu, cantorul-învăţător din Lunca Mureşului, judeţul Alba, Ferenc Hajdu, a fost cel care mi-a însuflat încă din copilăria mea acest sentiment, pentru care şi azi, la vârsta de 86 de ani, mă gândesc la El cu dragoste şi cu o recunoştinţă veşnică.
Am considerat necesar să le amintesc acum şi aici aceste aspecte pentru ca toată lumea să înţeleagă de ce consider drept o obligaţie civică şi morală să adopt o atitudine în legătură cu sărbătorirea Tricolorului, la Miercurea Ciuc. Altfel spus, de ce nu pot fi indiferent, de ce nu pot să trec cu vederea tot ce se întâmplă într-o asemenea situaţie.
Faptul că, în conformitate cu tradiţia nobilă şi frumoasă a ţării noastre, şi în acest an a fost sărbătorită Ziua Drapelului Naţional al României, la Miercurea Ciuc, sărbătoare la care au participat doi înalţi demnitari de stat: premierul interimar, Gabriel Oprea, şi ministrul Apărării, Mircea Duşa, are o valoare simbolică. În sfârşit, după 25 de ani, din partea Guvernului român, au fost prezenţi oameni de stat care au acţionat în spiritul poruncii şi tradiţiei eroului legendar al naţiunii române, Avram Iancu. La serbarea Tricolorului, la Miercurea Ciuc, cei doi demnitari au atras atenţia, definitoriu, majorităţii locuitorilor zonei, secuilor, asupra a ceea ce marele conducător al Revoluţiei din 1848 - 1849 a românilor din Transilvania astfel a formulat:
„Spuneţi ungurilor, secuilor şi saşilor, că noi îi iubim ca pe fraţii noştri, cu care locuim într-o ţară. Spuneţi-le cu cuvintele şi arătaţi-le cu fapte că noi îi iubim, însă este drept ca şi ei să ne iubească şi să răspundă iubirii noastre ce o avem către ei".
Aceste cuvinte, de o importanţă istorică, nu au fost citate nici de premierul interimar Gabriel Oprea şi nici de ministrul apărării Mircea Duşa, în discursurile lor festive, rostite la Miercurea Ciuc. Dar, prin prezenţa lor la acest moment festiv, a fost, de fapt, exprimat mesajul lui Avram Iancu.
Mesajul care nu a fost exprimat în cuvinte, dar care, prin caracterul său simbolic este şi azi de actualitate, a fost adresat oraşului în care Miklós Horthy - care, după Dictatul fascist de la Viena, împreună cu trupele sale de honvezi, a ocupat Nordul Transilvaniei - a fost sărbătorit, nu demult, printr-o demonstraţie de stradă.
Acest mesaj a fost adresat acelei zone din ţară în care primarul UDMR susţine că Transilvania de Nord, care a suferit sub dictatura fascistă a lui Horthy, este o ţară a libertăţii, fără să îşi amintească de baia de sânge şi de atrocităţile groaznice prin care pribegii jandarmi ai lui Horthy i-au persecutat şi ucis pe locuitorii români de aici.
Acest mesaj a fost adresat acelei zone în care primarul udemerist, liderul udemerist, s-a lăudat într-una din emisiunile difuzate de canalul de televiziune din Budapesta, Duna TV, că în judeţele Harghita şi Covasna „au creat o mică Ungarie".
Acest mesaj a fost adresat acelei zone în care primarul UDMR s-a lăudat în cadrul emisiunii televiziunii budapestene, Duna TV, că el nu a participat la manifestarea organizată cu prilejul Zilei de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, şi nu va purta niciodată eşarfa tricoloră, aşa cum procedează, de regulă, primarii, cu ocazia unor evenimente festive.
Acest mesaj a fost adresat acelei zone în care liderii udemerişti au publicat un manual şcolar („Istoria secuilor"), în care dictatura fascistă a lui Horty din Transilvania de Nord este lăudată de autorii volumului drept „o mică şi nevinovată lume maghiară".
Acest mesaj a fost adresat acelei zone în care poate fi editat - nepedepsit - un ziar, un săptămânal de limbă maghiară, al cărui redactor-şef îl etichetează pe legendarul erou al naţiunii române, Avram Iancu, drept „criminal în masă", asemănându-l cu Hitler şi Saddam Hussein.
Acest mesaj a fost adresat acelei zone în care, la aşa-numitul marele „marş al secuilor", preşedintele UDMR, Hunor Kelemen, a demonstrat alături de Gábor Vona, preşedinte al partidului rasist, antieuropean şi iredentist, „Jobbik", din Ungaria, pentru acordarea autonomiei pe criterii etnice.
Acest mesaj a fost adresat acelei zone în care domină rezistenţa pasivă, a cărei idee de bază este: respingerea colaborării cu autoritatea considerată „ilegală", respectiv cu actuala putere din România. Cu alte cuvinte, în această zonă, ca o consecinţă dăunătoare a politicii promovate de cele trei partide etnice, această atitudine de rezistenţă pasivă a devenit o „modă", în condiţiile în care acest tip de rezistenţă pasivă în cazul unei naţionalităţi reprezintă, de fapt, autolichidarea, sinuciderea.
Regretabil, dar şi această sărbătoare a Tricolorului, din Miercurea Ciuc, demonstrează că amintita rezistenţă pasivă udemeristă domină atmosfera generală a oraşului. De aceea nu i-am putut vedea la această sărbătoare, printre participanţi, pe secui cu drapelul naţional român în mână, de aceea nu i-am putut vedea, de exemplu, printre cei prezenţi, pe membrii Consiliului Judeţean Harghita. De acea nu a fost prezent la sărbătoarea Tricolorului român niciunul dintre membrii UDMR ai Consiliului Local, nicio autoritate locală, niciun lider udemerist. Această rezistenţă pasivă, de mare maghiarotard, este cel mai mare deserviciu adus naţiunii maghiare din România. „Maghiarii trebuie să lupte împotriva partidelor democratice române", aşa cum, de regulă, susţin liderii UDMR în campaniile electorale. De fapt, maghiarii din România trebuie să lupte împotriva rezistenţei pasive, care este, de fapt, groparul maghiarilor din România.
Dat fiind faptul că în fruntea acestei rezistenţe pasive se află conducerea superioară a UDMR, niciun partid democratic român nu ar trebui să îşi asume în viitor coaliţia guvernamentală cu această organizaţie, care, în definitiv, funcţionează ca un partid etnic, care dă dovadă, de 25 de ani, prin revendicările sale anticonstituţionale şi provocările sale antiromâneşti (neglijând în mod flagrant sărbătoarea naţională a României, a Drapelului Naţional al României), că nu îşi asumă şi nu îşi mărturiseşte, nici măcar într-o măsură minimă, obligaţiile care decurg din calitatea de cetăţean român. De aceea nu s-a găsit la Miercurea Ciuc un politician, un scriitor, un profesor, un artist sau un intelectual maghiar care ar fi fost îndemnat, prin spiritul său european şi de sentimentul său de loialitate faţă de naţiunea română şi faţă de propria sa ţară, să vină în faţa microfonului şi să se adreseze participaţilor, şi să-şi încheie discursul său omagial cu aceste cuvinte: Vivát Tricolorul!, Vivat, crescat, floreat - România!
Cândva, vor ajunge şi ei într-o asemenea situaţie. În mod sigur că vor ajunge, dacă vor fi oameni de stat români, oameni de stat din România care, reprezentând pe cetăţenii români cu spirit european, nu odată la 25 de ani, ci în mod regulat, vor acţiona consecvent, fără compromisuri, în spiritul ideii călăuzitoare a lui Avram Iancu. Numai un asemenea act politic va putea menţine unitatea poporului ţării, a patriei noastre comune, România.
