ADRIAN PĂUNESCU, MUREȘENII TE SALUTĂ ȘI TE OMAGIAZĂ! NE LIPSEȘTI ȘI-ȚI DUCEM DORUL! ...MOLDOVA, ARDEALUL ȘI ȚARA ROMÂNEASCĂ!

Distribuie pe:

Parafrazându-l pe AP, aș putea spune despre...AP, „El Moldovei îi e fiul/Și Munteniei nepot/ L-a-nfiat întreg Ardealul/Păunescu-i peste tot!"

„El a iubit valorile" și și-a iubit țara! Și oamenii ei! Și-a cunoscut țara străbătând-o pas cu pas! Și-a cunoscut compatrioții (de dincoace și de dincolo de Prut) de la om la om.

A înfruntat de multe ori nimicnicia, ura, invidia unor compatrioți, dar n-a dat înapoi. Spunea odată AP: „Dacă mă temeam de rău, nu mai făceam niciun bine!".

Dincolo de Prut a fost în tranșee, alături de soldați, în cătarea armelor inamice, dar nu s-a temut!

Zeci de poezii de iubire a dedicat Poetul, Moldovei (de dincoace și de dincolo de Prut), Munteniei, Ardealului! Le-a iubit deopotrivă pe toate, necondiționat, nețărmurit, până în ultima clipă de viață pământeană! Le iubește și acum, din suflet, de-acolo, din înaltul cerului. Pentru că sufletul nu moare, iubirea, „totuși, iubirea", nu moare niciodată!

„Sunt încă bucuros că pot iubi/Și drumurile-n țară mă mai cheamă", scria poetul, odată.

În câteva din aceste mii, poate zeci de mii de drumuri, prin Moldova, Muntenia, Ardeal, am avut bucuria, privilegiul, să-i fiu în preajmă.

DRUMURI PRINTRE AMINTIRI

...Era vara lui 2002. AP se afla în Bucovina, la prietenul dr. Radu Rey, la doi pași de Vatra Dornei. De la Târgu-Mureș la Vatra Dornei nu e cine știe ce distanță, dar nici aproape nu e. Oricum, distanța n-a mai contat când AP mi-a spus la telefon: hai, vino, ce mai stai! În două ore și jumătate ești aici! Noi (era cu fiica Ana Maria) vom fi la castelul lui Dracula din pasul Tihuța. Ne întâlnim acolo.

Știa că mi-e drag să-i fiu în preajmă, să-l ascult vorbind, recitând, glumind, dar și abordând teme majore din viața economică, politică, socială, culturală a (oamenilor) țării.

Din orice întâlnire cu AP aveai ceva de învățat, de aflat, de gândit, de simțit.

Avea darul de a provoca în oameni gânduri și sentimente frumoase, de a capacita potențiale.

În preajma lui te simțeai ca un performer, gata să doboare orice record, orice obstacol de gând, de faptă în competiția întru frumos, bine, adevăr.

Am ajuns la castel. M-am întâlnit cu AP și cu Ana Maria. Am zăbovit puțin timp la castel, dar suficient cât să inspectăm", eu și Ana Maria „catacombele" din care așteptam să iasă (conform programului) pentru o sperietură de turiști, însuși contele Dracula. Din fericire, vampirul n-a ieșit!

Am plecat apoi spre Vatra Dornei.

A fost o zi minunată, petrecută alături de AP și de Ana Maria, în peisajul paradisiac al obcinelor Bucovinei, printre oameni de mare omenie, prieteni ai lui AP.

Ne-am oprit undeva, la o gospodărie model, a unui prieten de-al lui AP. Aici am mâncat pentru prima oară vestitele brânzoaice moldovenești „poale-n brâu". Am poftit-îndrăznit și la „tochitură moldovenească" cu mămăligă, dar în secunda doi mi-a luat gura foc. Am stins „incendiul" cu Aqua Carpatica din belșug.

Am pornit înapoi, spre casă, când soarele asfințise și stelele se aprindeau una câte una. Totul era învăluit într-o lumină specială. Verdele ierbii, galbenul...pai al căpițelor de fân din poieni, gardurile de o arhitecturală-artistică asimetrie, împrejmuind gospodăriile, livezile, tot acest „decor", tot acest „peisaj" molcom unduit, vale-deal, părea o pictură... vie, un tablou așezat pe o uriașă simeză într-o uriașă expoziție în aer liber! Un tablou luminat artistic parcă de „proiectoarele" care se aprindeau sus, pe cer, rând pe rând, pe măsură ce noaptea se făcea stăpână!

Dar, dacă această amintire cu AP în Moldova este singura, în Ardeal am cu mult mai multe! Mă limitez aici, doar la a enumera câteva locuri din Ardeal în care am avut bucuria să fiu alături de AP, de cele mai multe ori, la spectacolele Cenaclului: Cluj, Dej, Gherla, Zalău,Brașov, Sibiu, Bazna, Săliște, Mediaș, Alba Iulia, Râmeț, Deva, Țebea, Călan, Mureșenii de Câmpie, sus, în Maramureș, la Baia Mare, în Banat, la Lugoj, Târnăveni, Reghin, Ibănești și cu voia dumneavoastră, Târgu-Mureș, orașul unor memorabile spectacole ale Cenaclului, sediul biroului senatorial al senatorului de facto Adrian Păunescu și orașul unde, la o răscruce de veacuri și milenii s-a înălțat Catedrala „Învierea Domnului", al cărei ctitor principal este AP.

La fel de multe amintiri cu AP am și din Capitală, unde, întotdeauna, am fost primit cu drag în casa Poetului, de toți ai casei!

Ca să nu mai vorbesc de amintiri cu AP din „fierbintele sud", din Craiova, de la Bârca!

Peste câteva zile începe la Craiova ediția a 3-a a Festivalului Internațional „Adrian Păunescu". E bine, e firesc să se întâmple această omagiere la Craiova, dar la fel de firesc ar fi ca poetul național, iubitorul de valori și de țară să fie omagiat în toată țara!

Hai să nu spun în toată țara, ci doar în localitățile pe unde AP și cenacliștii au aprins lumini în mințile și sufletele românilor! Și în localitățile unde AP s-a implicat în a ajuta, a îndrepta răul din viața oamenilor și a comunității!

Prin osârdia și purtarea de grijă a lui AP s-au aprins lumini (la propriu!) și în satul mureșean Vaidacuta, un sat parcă uitat de lume, nebranșat la curent electric până în 2004. Îmi povestea unul din fiii satului că de-aici, din Vaidacuta, în zilele cu acel senin înalt, special, se zăresc la sute de kilometri, vârfurile munților Căpățânii din județul Vâlcea!

La cca 18 km de Vaidacuta, în direcția opusă, în fiecare seară se aprindeau luminile orașului Târgu-Mureș. Probabil că vaidacutenii vedeau luminile orașului, dar satul lor, luminând stins, ca un opaiț, n-a fost văzut nici de comuniști, nici de postdecembriști. Până în 2004, când, alături de AP s-au implicat autoritățile județene și cele centrale de resort și satul s-a luminat.

Târgu-Mureșul se numără printre localitățile despre care vorbeam mai sus, adică cele prin care AP și cenacliștii au aprins lumini prin cultură și artă. Și nu în ultimul rând, să nu uităm de acest semn al trecerii prin urbe, și al implicării lui AP, monumentala Catedrală „Învierea Domnului", care a intrat în istoria orașului.

În comuna Dumbrăveni (Suceava), oamenii au amplasat un bust al lui AP, în fața școlii. Nu cred că în Vaidacuta va exista vreodată un bust al Poetului, luminat de proiectoare, dar eu, unul, cred că un asemenea bust al poetului-ctitor și-ar găsi un binemeritat loc în imediata apropiere a Catedralei „Învierea Domnului" din cartierul târgumureșean Tudor.

Închei, reamintind câteva memorabile cuvinte spuse în acel trist început de noiembrie 2010, de alt mare dispărut, Fănuș Neagu.

„Blestemat să iubească mereu o țară în care nebunii clocotesc de ură, Adrian Păunescu și-a hrănit zorile numai cu amurguri (...) El n-a murit, el este un râu care a coborât în propriile izvoare înmiresmate. Ca să se schimbe acolo în coloană dorică alături de Nicolae Labiș, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Gheorghe Tomozei, Mircea Micu și alții, spre a ne sprijini în eternitate acest pământ românesc gata să se scufunde (...) Păunescu s-a născut ca să moară și să nu doarmă, ci să vegheze în eternitate la dăinuirea neamului său. Sunt convins că e mai viu decât mulți dintre noi".

 

Lasă un comentariu