Revista „Capital" analizează, într-un articol, plusurile și minusurile migrației românilor la muncă în străinătate, mai ales din zonele defavorizate prin dispariția industriilor existente înainte de '89, ca urmare a așa-zisei privatizări a uzinelor și fabricilor, considerate la vremea respectivă, de Petre Roman - prim-ministru - „un morman de fiare vechi". De fapt, demolarea și vinderea lor, de către noii proprietari, la fier vechi, au fost afaceri care le-au adus în cont mai mulți bani decât sumele cu care le-au cumpărat.
Așa s-a ajuns ca, în multe zone și orașe salariații să devină șomeri, dintre care foarte puțini și-au mai găsit de lucru, în comerț și servicii, cu retribuții care abia dacă le ajung pentru mâncare. Astfel, sărăcia și nevoile i-au împins pe români să plece în Occident, la muncă, unde câștigă mult mai bine decât acasă, pentru a-și întreține familiile rămase în țară, mai ales cei cu copii ajunși în grija bunicilor sau a mamelor (chiar și a taților), mai exact spus, familii destrămate, situație la care s-a referit atât de jignitor ministrul Ioan Rus.
„Potrivit unui raport al Organizației Internaționale de Migrațiune, realizat până în 2013, numărul românilor plecați să lucreze în afara țării a atins 3,5 milioane de persoane, iar datele neoficiale indică un număr de peste 4 milioane de persoane." Cel mai important beneficiu sunt banii trimiși în țară, care alimentează bugetul și economia, fără ca statul să investească nimic. „Sumele înregistrate anual depășesc miliarde de euro și reprezintă doar banii transferați prin mijloacele de evidență bancară (de tipul Western Union). Ceilalți bani, care intră prin vizitele în țară ale românilor cu ocazia sărbătorilor mari sau a concediilor, nu sunt înregistrați, fiind aduși sub formă de numerar. Potrivit unui studiu, în perioada vacanțelor, fluxul de transfer din străinătate scade. Conform statisticilor Băncii Naționale sumele cele mai ridicate au fost trimise în 2008, înainte de începerea crizei. Dacă atunci erau înregistrate circa 7,8 miliarde de euro, valoarea a scăzut drastic, cu mai mult de jumătate în 2014." Potrivit TVR 1, în 2014, majoritatea transferurilor de bani veneau din Germania, unde 17% din forța de muncă era reprezentată de români. Pe de altă parte, munca românilor din străinătate aduce economii însemnate la bugetul de stat deoarece persoanele care lucrează în afară nu primesc ajutor de șomaj (în luna ianuarie 2015, în România s-a înregistrat un șomaj de 6,5%, mai exact 607.000 de persoane care primeau un ajutor între 250 și 500 de lei, în funcție de vechimea în muncă), însă dacă acestea ar munci în țară, ele ar plăti contribuții sociale, impozite pe venit și ar crește consumul intern de produse și servicii.
Faptul că milioane de români au plecat și pleacă, în primul rând tinerii, în străinătate are și destule efecte negative pe termen lung. Pe primul loc se situează îmbătrânirea populației, forța de muncă activă rămasă acasă scade continuu. Drept urmare, nu se mai poate susține bugetul de pensii care se află într-un deficit tot mai mare. Migrarea forței de muncă înseamnă reducerea consumului și a cererii de produse pe piață, implicit reducerea veniturilor la buget.
Deloc de neglijat este faptul că, copiii, celor plecați, care învață în școlile din țările unde locuiesc, sunt educați într-o altă cultură, se îndepărtează de privațiunile traiului din România, încât sunt slabe șanse să se mai întoarcă în țară. De înțeles, e faptul că guvernul se mulțumește cu avantajul, pe termen scurt, al reducerii cheltuielilor cu copiii ce învață în străinătate, cu mamele care nasc acolo și cu alocațiile ce nu le mai plătește copiilor până la 18 ani sau tinerilor până la terminarea studiilor.
De asemenea, guvernul nu pare prea îngrijorat că, începând din 2010, anual, populația internă scade cu 70.000 de persoane. Organizația Națiunilor Unite arată că România, în 2050, va avea doar 17,8 milioane de locuitori.
Migrația masivă a românilor (familii și tineri absolvenți de studii superioare), îmbătrânirea populației interne și reducerea numărului salariaților, peste 15 ani va crea mari probleme în privința plății pensiilor în condițiile în care numărul pensionarilor va fi cu mult mai mare decât cel al salariaților. În prezent, un angajat susține 1,3 pensionari, iar în 2042 va trebui să susțină 2,5 pensionari.
Ce ar trebui să facă guvernul pentru a încuraja întoarcerea românilor acasă? Implementarea unor „politici bine susținute pentru un trai decent și locuri de muncă pentru atragerea celor care lucrează afară, să revină în țară. Salariile de aici nu se ridică la nivelul celor de afară" - diferența este, în medie, de 3 la 1. Că aceasta este realitatea, o demonstrează clar comunicatul Institutului Național de Statistică, care arată că, în trimestrul I 2015, venitul mediu al unei familii a fost de 2.600 de lei, din care 2200 de lei s-au cheltuit pe mâncare, pe plata facturilor pentru serviciile gospodărești și taxe și impozite, iar 230 de lei lunar pentru carburanți, care la noi sunt mai scumpi decât în multe țări din Uniunea Europeană, mai ales în București și Transilvania. De ce? Pentru că România, apreciază specialiștii în domeniu, are o economie nedezvoltată mai ales în privința productivității muncii. De asemenea, o susținere reală a afacerilor românilor din străinătate, dispuși să investească în țară, ar fi cea mai bună soluție în acest sens. Românii care au strâns peste 100 de miliarde de euro în perioada 2000-2010, ar putea dezvolta enorm economia privată și creșterea puternică a numărului locurilor de muncă aflate în mare suferință acum.
