Organizarea plecării și sosirii: cu toate că au existat cel puțin 2 săptămâni pentru pregătirea plecării sezonierilor români, timp în care s-ar fi putut efectua testările necesare, procurarea măștilor, organizarea și amenajarea autobuzelor etc., au apărut, ca de obicei, “derapajele” inerente.
În prima fază, numărul mare de ,,zboruri” organizate din Germania de pe mai multe aeroporturi (Düsseldorf, Karlsruhe, Berlin etc.) au sufocat pur și simplu micul aeroport din Cluj-Napoca, câteva mii de lucrători nemaiputând să respecte cele mai elementare reguli de protecție. Între timp, nemții au oprit transporturile pentru a II-a zi, cerând părții române să rezolve problemele organizatorice, apelând și la alte aeroporturi din țară, excluzând, de asemenea, transportul muncitorilor veniți din zonele contaminate.
În ceea ce privește partea germană, fermierii au preluat costurile transportului, care trebuia adaptat la noile reguli de restricție. S-a comandat un număr mult mai mare de autobuze decât normal, cu o dotare corespunzătoare noilor condiții, la fel și în cazul avioanelor prevăzute cu sisteme de filtrare specială și cu măști de protecție. După debarcare, muncitorii români au fost testați și triați, intrând într-o carantină de 14 zile, cazarea efectuându-se în locuințe de tip modular, pentru a respecta izolarea acestora.
S-au creat în ultimul timp o serie de animozități cauzate și de faptul că în cele două țări reglementările restrictive de protecție contra virusului sunt diferite, în Germania mai lejere, dar respectate cu strictețe, iar în România, mai severe, nerespectate în mod tradițional. Aici nu s-a întrerupt lucrul în agricultură, alimentație și alte ramuri industriale adiacente. Serviciile publice funcționează normal, bineînțeles respectându-se distanțele de protecție socială. Magazinele alimentare și Supermarketurile funcționează după vechiul program, raliindu-se la aceleași măsuri de protecție. Se acceptă mișcarea în aer liber, sportul individual, plimbările, utilizarea spațiilor verzi interzicându-se, însă, orice activitate într-un grup mai mare de 2-3 persoane.
În acest context se încadrează producția de sparanghel și căpșuni, bazată pe muncitorii sezonieri din România, care sunt foarte apreciați de fermierii germani. Se spune chiar că un lucrător român în domeniu face cât patru lucrători germani. Pentru producția din acest an este necesar un număr de 80.000 muncitori, majoritatea din România, la care se adaugă și cei din Polonia și Bulgaria.
Având în vedere numărul mare de “testări”, 300.000 pe zi, depistarea celor contaminați nu este o problemă, iar, dacă este cazul, profilaxia și condițiile din spital sunt cel puțin mai bune decât în România.
Se pare că în ultimele zile, specialiștii germani reușesc să aplatizeze curba de dezvoltare a virusului, apropiindu-se de maxim, creșterile pe zi fiind progresiv diminuate. Cu tot numărul mare de contaminați, numărul celor vindecați (64.300) depășește jumătatea acestora. Datele pe ultimele șase zile:
-10.04.a.c. infec. 113.525 (+5.323/zi) dec. 2.373 (+266/zi)
-11.04.a.c. “ 117.658 (+4.133) “ 2.544 (+171)
-12.04.a.c. “ 120.479 (+2.821) “ 2.673 (+129)
-13.04.a.c. “ 123.016 (+2.537) “ 2.799 (+126)
-14.04.a.c. “ 125.098 (+2.082) “ 2.969 (+170)
Însă trecerea de punctul maxim, pe panta descendentă, va începe numai în momentul în care “creșterile” pe zi (din paranteze) vor deveni negative. Comparativ, situația din România, aparent foarte bună, referitor la numărul contaminaților, nu poate reprezenta deocamdată realitatea datorită numărului extrem de mic de testări, după cum declara dr. Arafat. Dacă însă se vor respecta restricțiile impuse populației mult mai devreme decât în alte țări (chiar și față de Germania) și se va clarifica situația izolaților, încercându-se monitorizarea celor câteva sute de mii care au scăpat de sub control, România are șansa, numai în timp, să iasă din acest impas. Urmează etapa a doua de refacere, pe cât este posibil, a infrastructurii sistemului medical.
De un maxim pe data de 15 aprilie (după studiile specialiștilor americani), nu poate fi vorba!
