Sâmbătă, 11 iulie a.c., ne-am întâlnit în vechiul și pitorescul oraș Reghin, absolvenții Școlii Pedagogice, promoția 1955.
Orașul adolescenței noastre și matricea formării destinului nostru profesional ne-a primit într-o zi frumoasă de vară, când se sărbătoreau „Zilele orașului Reghin".
Din cei 63 de absolvenți, ne-au părăsit 25 de colegi. În memoria lor și a profesorilor plecați dintre noi, am păstrat un moment de reculegere. Am înaintat o scrisoare fostului nostru diriginte Enăchescu Timotei, care se află bolnav, urându-i multă sănătate și liniște sufletească. Au răspuns invitației organizatorilor acestei întâlniri următorii colegi: Bălinfălean Aurelia, Blaj Maria, Bota Grigore, Buțiu Ioan, Chirteș Doina, Dan Maria, Dascăl Leontina, Husar Emil, Jeleriu Elena, Morariu Maria, Răduț Lucreția și Vodă Ștefan.
Bucuria revederii noastre a fost mare și emoționantă, mai ales că unii nu ne-am văzut de 60 de ani și ne-am recunoscut cu greu. În viața noastră de dascăli, am fost conștienți de nobila și importanta noastră misiune de luminători ai satelor și ne-am implicat cu multă responsabilitate în întreaga activitate școlară și social-obștească.
Am fost mulți și am rămas puțini. Privind prin sita vremii în urmă cu 60 de ani, ne-am depănat împreună, într-o ambianță de caldă prietenie, întâmplări, visuri și gânduri, rupte de vânturile toamnei târzii din tulpina sufletelor noastre. Iată, așa trece vremea peste noi. Cât timp trăim ne bat vânturi și ploi, apoi încet-încet ne stingem ca o lumânare care a ars la început mai tare, apoi tot mai slab, pâlpâind și stingându-se încet. Din păcate, viața e prea scurtă pentru împlinirea tuturor visurilor noastre. Ar trebui să trăim cât stejarii falnici, dar „Omul nu moare, ci se omoară", cum spunea înțeleptul Seneca.
