Pe măsură ce curentul unionist se întețește, și avem în vedere aici acțiunile recente ale fraților noștri basarabeni care „vor să se unească cu Țara", autonomiștii și separatiștii (căci avem destui dintre aceștia și printre români) își intensifică activitatea militând de zor pentru destructurarea țării, prin refelierea ei pe provincii istorice, înainte chiar de a ajunge ea întreagă. Pentru că, să ne fie clar, în cazul României, cloșca mai are de readus la pieptul ei încă destui pui, vorbind despre Basarabia, nordul Bucovinei și al Maramureșului, Ținutul Herței și, de ce nu, și sudul Dobrogei, provincii istorice neaoșe românești, dar care încă sălășluiesc datorită vicisitudinilor istoriei pe la alții. Ar fi vorba de circa 65.000-70.000 kmp, din marea zestre de peste un milion de kmp lăsați moștenire de către strămoșii noștri geto-daci și traci care au dominat, din vechime, marele areal al sud-estului și centrului Europei, Balcanii.
Propaganda separatistă de care vorbeam vine tocmai din inima Ardealului, de la Cluj-Napoca, unde își au fieful cei care „s-au săturat de România" și care promovează un dispreț total față de frații noștri „regățeni", pe motiv că ei ar fi mai balcanici și n-au fost instruiți la școlile Budapestei sau ale Vienei. Ce-i doare pe acești transilvăneni este că din cauza lor nu-și prea pot supraalimenta burdihanele la cotele cerute de hămeseala lor și, în concluzie, ce bine ar fi fără acești „mâncători de finanțe ardelenești", îndemnându-ne emisiune de emisiune să ne autonomizăm și să le întoarcem spatele.
Numai că, privind mai adânc în istorie, lucrurile nu par atât de simple. Este bine să ne gândim la situația în care ne-am aflat tocmai noi, ardelenii, până la Marea Unire și cine au fost eliberatorii noștri de multisecularii opresori în cele două mari campanii militare de după Primul Război Mondial, dar și după august 1944, când peste 40 la sută din teritoriul Ardealului a fost din nou cotropit de veșnicii noștri împilatori. Fără jertfa și sacrificiul material și de vieți omenești ai acestor regățeni (în fapt, frați de-ai noștri munteni, moldoveni, olteni și dobrogeni), libertatea noastră de ardeleni n-ar fi fost posibilă. Drept dovadă a sacrificiului suprem al acestora, cimitirele Transilvaniei sunt pline de osemintele acestor eroi. Numai la Oarba de Mureș își dorm somnul de veci peste 11.000 de frați de-ai noștri, în marea lor majoritate „sudiști", care s-au jertfit pentru ca Țara să fie una și nedespărțită. Iar pentru a vă convinge de ce trebuie ca „frații în veci să fie frați" să dăm cuvântul istoriei.
