… Să ia aminte că, oare, cu ce-ar fi semnat ștabii lumii diferite tratate, dacă românul Poenaru n-ar fi inventat stiloul? Cât de înțepenită ar fi fost lumea, dacă pe cer n-ar fi zburat avioanele cu reacție proiectate în premieră de românul Coandă? Câte milioane, poate chiar sute de milioane de oameni ar fi murit pe planeta Pământ în ultimii 100 de ani dacă marele savant Nicolae Paulescu n-ar fi inventat primul tratamentul salvator cu insulină în necruțătoarea boală numită diabet? Ar mai fi avut în palmă marile puteri arogante rachetele nucleare dacă ele n-ar fi fost imaginate, desenate, concepute pentru întâia oară de românul Hermann din Sibiu? Ar mai fi ajuns oamenii pe lună fără proiectul românului Oberth? Ar mai fi luat o asemenea cale tulburătoare sculptura mondială fără țăranul în picioarele goale din Gorj, Brâncuși? Cine ar mai fi luminat mintea omenească cu Istoria Religiilor, dacă nu o scria românul Mircea Eliade? Teatrul absurd ar mai fi umplut sălile de lux ale lumii dacă nu era imaginat de Eugen Ionescu, sau ar mai fi apărut curentul revoluționar în poezie fără „dadaismul" românului din ținuturile Bacăului, Tristan Tzara? Și câte altele…
Sigur, în nicio țară nu există „pădure fără uscături", dar, în niciun caz, România nu e țara racheților, găinarilor, hoților etc., etc.; românii nu sunt un popor de second hand - cum îl descriu, cu rea-credință, dar și din neștiință, unii Occidentali - ci unul care a contribuit și contribuie esențial la dezvoltarea științei și culturii umanității. Asta, să le intre bine în cap jucătorilor de bâză!
