VESTE POVESTE...
Vestea s-a răspândit
peste tot,
au sunat buciumele,
au foşnit codrii,
au fremătat izvoarele,
a venit dragul Ilie -
ştiţi voi, Sfântul bun de iubit,
cu furtunile lui fierbinţi
biciuindu-mi carnea sub
lacrima ploii.
Ţi-am spus eu,
ţi-am spus
că nu se moare aşa uşor,
nu se moare aşa repede,
ar fi prea simplu
şi trist
să treci dincolo
fără să mai scapere,
măcar o dată, stelele
de dor,
fără să-ngâni privighetorile
în zori,
fără o panglică
albastră
din curcubeu,
cerul - dor
fără să-ţi trimită solie
marea
un val ameţitor.
Ţi-am spus că
nu se moare
de dragoste,
nu se moare.
Până te doare,
eşti viu.
Nu se iubeşte aşa uşor...
de MARIANA CRISTESCU