Partitura lui Grieg pe care de multe ori Filarmonica târgumureșeană a programat-o și este arhicunoscută pentru muzicieni, a răsunat cu totul altfel joi, când maestrul Florin Piersic, într-o formă incredibilă la 80 de ani, a trecut prin toate perioadele, tinerețea personajului, maturitatea și bătrânețea, amintindu-și de cel mai important rol din cariera sa, acesta, după cum mărturisește într-un monolog lung cu care ne-am obișnuit cu toții, din prefață. Pentru cei care îl cunosc glumeț și logoreic, în spectacole ușurele și roluri de june-prim din tinerețe ca în De ț-aș fi Harap alb și Columna, a fost rândul să îl vadă tot într-un rol al tinereții, dar... cutremurător, ca actor de dramă. Mărturisesc, m-am înfiorat și eu ascultând cum povestește la sincron cu muzica, despre fiordurile din Norvegia și marea sa iubire Solveig, eu cunoscând foarte bine toate piesele și personajele lui Henrik Ibsen din studenția clujeană, când am studiat un an întreg doar cartea lui Ion Vartic, decanul de atunci al facultății de teatru din cadrul secției de filologie al Universității Babeș-Bolyai, „Ibsen și teatrul invizibil". Un adevărat mamut la propriu și figurat a fost joi seara, colosal și în dramă, maestrul Florin Piersic, atât de legat de Târgu-Mureș, după cum de fiecare dată mărturisește! Toate complimentele și felicitările pentru Filarmonica târgumureșeană și directorul Vasile Cazan, pentru acest concert, absolut inedit!
