90 de ani de la învestitura primului Patriarh al României - Miron Cristea

Distribuie pe:

Unul dintre momentele cele mai importante din istoria Bisericii Ortodoxe Române îl constituie înfiinţarea Patriarhiei Române în anul 1925. Născută şi dezvoltată odată cu poporul român, Biserica Ortodoxă Română, de-a lungul veacurilor şi-a împletit destinele sale cu ale acestuia. Ctitorirea Patriarhiei Române era cinstirea după vrednicie a întregului nostru trecut bisericesc de lupte şi de jertfe împotriva împilărilor îndurate de credincioşi şi de slujitori în decursul veacurilor, din partea celor ce năzuiau să-i abată de la dreapta credinţă.

Învestitura primului Patriarh. Marea Biserică a Constantinopolului, mama tuturor Bisericilor naţionale ortodoxe, potrivit îndreptăţirii canonice, a fost cea dintâi care a recunoscut vrednicia de Patriarhat în Biserica Ortodoxă Română. Recunoaşterea sa a fost transmisă Bisericii noastre în chipul cel mai sărbătoresc. Astfel, o delegaţie alcătuită din Înalt Prea Sfinţitul Ioachim, Mitropolitul Halchedonului, Înalt Prea Sfinţitul Ghermanos, Mitropolitul Sardeonului, însoţită şi de marele dragoman al Sfintei Patriarhii,

dl Spiru Constantinidis, a fost trimisă de către Sanctitatea Sa Patriarhul ecumenic Vasilie să aducă Bisericii noastre Tomosul Patriarhal de recunoaştere. Delegaţia Sfintei Patriarhii a sosit în România venind din Polonia, în ziua de miercuri, 23 septembrie, iar înmânarea Tomosului s-a sorocit pentru Ziua de Duminică, 27 septembrie. În acest scop, sâmbătă seara, 26 septembrie, s-a săvârşit slujba privegherii în Biserica-Catedrală a Patriarhiei. Au fost de faţă, pe lângă Înalţii Oaspeţi, Patriarhul Miron, Prea Sfinţiţii membri ai Sfântului Sinod aflaţi în Capitală, preoţii din Capitală şi înalţi credincioşi. De la strană s-a cântat alternativ în limbile română şi greacă. A doua zi, duminică, s-a slujit Sfânta Liturghie de către Mitropoliţii Ioachim al Halchedonului şi Ghermanos al Sardeonului şi Arhiereii români Platon şi Teofil, însoţiţi de tot clerul Patriarhiei. Patriarhul Miron a stat la Sfânta Liturghie în strana arhierească, îmbrăcat în mantie. De faţă erau în afară de credincioşi şi preoţi şi oficialităţi de stat, domnul ministru al Cultelor - Alexandru Lapedatu, domnul ministru al Instrucţiunii Publice - dr. C. Angelescu, domnul ministru al Poloniei şi alţi mulţi demnitari ai statului. După otpustul Sfintei Liturghii, Mitropolitul Ioachim al Halchedonului a păşit în mijlocul bisericii şi a dat citire unei scrisori de împuternicire a Sanctităţii Sale Patriarhul ecumenic. Apoi Mitropolitul Ghermanos al Sardeonului a citit Tomosul Sfintei Patriarhii în cadrul căruia a spus printre altele: „Cu căldură felicităm pe Prea Fericirea Voastră pentru noua vrednicie de înaltă cinste, care, prin hotărâre unanimă, este recunoscut de către Sfântul şi veneratul nostru Sinod (…) Şi de acum chiar va fi asentimentul tuturor, pentru ridicarea Bisericii surori din România la vrednicia patriarhală (…) Urmă deci, ca ridicarea Bisericii surori a României la treapta şi înălţimea patriarhală, astfel săvârşită să fie pentru ea punct de plecare spre o nouă şi o mai mare prosperitate şi întotdeauna de sus să se coboare asupra ei, tot harul şi tot darul desăvârşit ". Apoi mitropolitul Ioachim a luat din nou cuvântul şi a rostit în limba grecească felicitările Delegaţiunii pentru înalta treaptă de care s-a învrednicit Biserica Română şi Patriarhul ei, dr. Miron Cristea.

La urmă, Patriarhul Miron a răspuns cu o memorabilă cuvântare în care a spus printre altele: „A fost desigur în evoluţia dezvoltării ţărilor şi a naţiunilor o necesitate firească, ca Bisericile provinciale naţionale şi autocefale să fie conduse de o autoritate tot naţională, care să nu aducă conflictele păgubitoare pentru acţiunile Bisericii şi interesele superioare ale statului şi naţiunii (…) Numai astfel închegaţi vom putea cu deplină demnitate lua parte la mişcările creştin-sociale mondiale, arătând confesiunilor fărâmiţate cum unitatea de credinţă nestrămutabilă ce o are Biserica Ortodoxă este absolut necesară pentru a nu devia calea lui Hristos şi a nu cădea în greşelile care au provocat sângeroasele şi lungile războaie religioase de odinioară, şi, mai ales pentru a putea menţine legătura cu buciumul credinţei Aceluia, care a întemeiat religia iubirii pentru toate popoarele lumii (…) Pe I.P.S. al Vostru Patriarh şi stăpân Vasilie să-l încredinţaţi de veneraţiunea şi iubirea drept credinciosului popor român".

A urmat apoi un şir lung de telegrame de felicitare din partea Patriarhiei ecumenice, a Patriarhiei Ierusalimului, a Patriarhiei Antiohiei, a Patriarhiei Alexandriei, din partea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe, a Arhiepiscopului Ciprului, a Sfântului Sinod al Bisericii Eladei, a Sfântului Sinod al Bisericii Bulgare, din partea Bisericii din Polonia. În ceea ce priveşte organizarea noii Patriarhii trebuie menţionat faptul că aceasta era formată din 5 mitropolii: Mitropolia Ungrovlahiei, cu cinci eparhii sufragane; Mitropolia Moldovei şi Sucevei cu patru eparhii sufragane; Mitropolia Ardealului cu cinci eparhii sufragane; Mitropolia Bucovinei cu două eparhii sufragane; Mitropolia Basarabiei (înfiinţată în 1927) cu două eparhii sufragane. Exista apoi o Episcopie a Armatei cu reşedinţa la Alba Iulia, înfiinţată în 1921. Mai târziu s-au înfiinţat şi alte eparhii.

Se împlinesc aşadar anul acesta (2015), 90 de ani de când se află un patriarh la cârma Bisericii Ortodoxe Române. Patriarhul Miron este şi rămâne un apostol al neamului românesc şi al credinţei ortodoxe.

 

Lasă un comentariu