Rămân credincios ideii că publicistica culturală nu e un gen marginal, că merită şi ea să fie tezaurizată, reducând riscul de a rămâne în babilonia presei culturale, la care accesul nu pare la fel de uşor ca la o carte.
Textele adunate între aceste coperte de carte sunt pretexte şi contexte literare/culturale, în care am fost antrenat în cea din urmă vreme, într-o selecţie care lasă deoparte alte zeci de articole care, într-un alt... context editorial, vor fi şi ele valorificate.
Într-o viaţă literară dinamică pe care mi-am asumat-o, atât ca autor cât şi ca editor, de carte, de reviste, rămân destule lucruri nespuse ori peste care s-a trecut cu uşurinţă. Deşi şi ele fac parte din poveste, întreţin legătura intimă între emiţătorul şi receptorul de literatură.
Aceste „Pretexte şi contexte" sunt, în esenţa lor, deopotrivă, file de biografie, pentru că ele reţin participări/ implicări în viaţa literară, momente care au partea lor de semnificaţie, dincolo de orgolii şi vanităţi.
Cred că astfel de articole recompun secvenţe de viaţă literară care rămân prin substanţa lor, prin numele pe care le antrenează direct sau prin conexiuni.
Mai e această carte şi demonstraţia nevoii de dialog în lumea literară, de atenţie acordată celor care sunt ca şi celor care nu mai sunt, dar care, prin opera lor, merită să fie menţinuţi în actualitate, în orizontul cunoaşterii necesare.
„Pretexte şi contexte" e şi cartea unor afinităţi elective, dar şi a unor întâlniri admirabile.
E, cum ar spune Mircea Micu sau Fănuş Neagu, o carte cu prieteni.
O carte care încearcă să demonstreze că provincia literară e peste tot, că până şi Capitala tot provincie literară e în cele din urmă.
Suma de alocuţiuni, articole, dialoguri, însemnări, cercetări literare vine să reaşeze realul în ordinea esteticului.
Toate la un loc se vor radiografia unuor timpuri şi a unor locuri în care interesul pentru literatură încă nu a fost devorat de alte oferte cotidiene, culturale sau nu.
Confesiunea e dominanta acestor pagini, cu întrebări puse altora, cu întrebări puse de alţii autorului, dar şi întrebări pe care şi le pune autorul despre sine şi lumea sa... literară înainte de toate, fără a o contrapune celorlalte lumi şi fără a o menţine într-un turn de fildeş, din care nu se vede ce se întâmplă în viaţa cea de toate zilele, care-şi lasă amprenta şi pe destinul scriitorilor dar şi pe al cărţilor lor.
Oricum, viaţa îi oferă destule pretexte şi contexte care să întreţină elanurile scriitoriceşti.
Am încercat să nu ratez clipa niciunei provocări. Pentru că viaţa trece, literatura rămâne.
