Aceste reflecţii legate de calităţile şi viciile umane le-am selectat din peste 300 de cărţi celebre din marea literatură clasică universală. O parte din aceste reflecţii şi cugetări le voi dedica mamei.
O mamă este de o mie de ori mai bună şi mai vrednică de cinste decât tatăl. Ea preţuieşte cât o sută de profesori, de aceea o femeie care se respectă şi respectă viaţa este necesar să fie mamă - în felul acesta ea devine mult mai venerabilă.
În viaţa aceasta pământeană sunt şi multe mame vitrege. O mamă vitregă apare de cele mai multe ori ca o duşmană pentru copiii alteia, întru nimic mai bună ca o viperă.
MATERIA
Din tot ce am învăţat legat de materie de la marii gânditori greci precum Socrate, Pitagora, Platon, Aristotel etc., am ajuns la concluzia că tot ceea ce există nu e decât o variaţie a aceleiaşi substanţe primordiale (materia). Toate lucrurile provin din variaţiunea aceleiaşi substanţe primordiale, care se transformă necontenit şi se întoarce în cele din urmă în aceeaşi substanţă.
Materia, substanţa primordială, este un corp veşnic şi nemuritor, în transformare continuă. Stoicii mari înţelepţi ai lumii spun că în natură există doi factori din care provine totul: cauza şi materia. Materia stă inertă, gata la orice, inactivă dacă nu e pusă în mişcare de cineva. Cauza, adică raţiunea, dă formă materiei, îi dă orice destinaţie şi produce din ea opere variate.
Spiritul (conştiinţa) şi materia sunt una, dar este foarte adevărat că după cum pe lumea aceasta nu se vede decât materia, pe lumea cealaltă nu se va vedea decât spiritul. Materia şi spiritul sunt două aspecte ale aceleiaşi substanţe, ale aceleiaşi existenţe, ale aceleiaşi energii.
Legat de substanţa primordială, materia, şi ea a fost creată de Tatăl Nostru din Ceruri - marele creator, precum îl denumea şi Pitagora -, lucru pe care nu trebuie să îl uităm. Fără emanaţia energiei Tatălui Nostru din Ceruri, nu poate exista nici un fir de iarbă.
MERITUL
Meritul pătrunde pretutindeni, dar să nu uităm că chiar dacă cei cu merite sunt pierduţi dacă nu e nimeni să le aprecieze, tu să fii mândru pe măsura meritelor tale. Niciun merit nu rămâne ascuns, va veni ziua care îl va da la iveală, ascuns şi înăbuşit de realitatea veacului său.
Cine se gândeşte numai la contemporanii săi legat de merite, face o mare greşeală. Trebuie să te gândeşti şi la meritul multor popoare şi civilizaţii care au apărut în urmă cu mii de ani, cu meritele şi viciile lor, pe care e foarte bine dacă le cunoşti.
