„Putem oare cu rațiunea noastră mărginită, omenească, să ajungem la adevărurile Dumnezeiești? La cele veșnice? Vai, noi orbecăim prin întuneric; Pentru că fără sâmburele de lumină, nu putem înțelege și nici să trăim".
Ion Agârbiceanu (1882-1963),scriitor, ziarist, prozator român, adept al semănătorismului, parlamentar, academician, protopop unit de Cluj. La Budapesta devine licențiat al Facultății de teologie și Facultății de Litere, secția de limbi clasice, română și istorie. Colaborator literar al mai multor reviste. În perioada 1917-1918 a fost preot militar în corpul de voluntari ardeleni. A fost senator și vecepreședinte al Senatului. Membru corespondent al Academiei Române. A fost înmormântat la Cluj în cimitirul Hajongard. Mormântul său a fost declarat monument istoric în 2012.
***
„Dumnezeule! Cel ce n-a privegheat în timpul suferinței și nu și-a gustat cu lacrimi pâinea sa, acela nu te-a cunoscut".
Goethe (1749-1832), poet german, ilustru gânditor și om de știință, una din cele mai de seamă personalități ale culturii universale, diplomat, avocat. A primit o educație religioasă deosebită, a studiat desenul, muzica, scrima, călăria, literatura germană și universală, limbi străine vechi și moderne (greaca, latina, ebraica, italiana, franceza și engleza). Studiază Dreptul la Universitatea din Leipzig. A fost considerat de unii politician de reformă care includea, printre altele, renunțarea recrutării țăranilor pe front, iar alții îl acuzau că recrutează copii de țărani pentru armata prusacă. În anii 1780 a început să se ocupe de biologie, anatomie și modul de formare al florei și faunei. În anul 1782 primește o diplomă de nobil. În anul 1808 l-a primit Napoleon, împăratul Franței, cu cuvintele „Iată un om". În 1832 a murit de pneumonie, cu ultimele cuvinte spunând: „Mai multă lumină". A fost înmormântat în Mormântul Prinților din Weimar. După moartea sa unii critici l-au acuzat de lipsă de patriotism, credință și moralitate.
***
„Biblia nu este cunoscută cum trebuie. Ea are o frumusețe uriașă. O plasticitate deosebită a limbajului, o bogăție a gândurilor extraordinară. Eu sunt fiică de preot și merg la biserică".
Ana Blandiana (1942-), scriitoare și luptătoare pentru libertate civică în România. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferințe, sesiuni științifice și expoziții pe tema fenomenului totalitar. I-au apărut multe volume de poezie în Anglia, SUA, Spania, Belgia, Germania, Japonia, China și multe altele. A primit premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, al Academiei Române, al Asociației Scriitorilor ș.a. Fondator și președinte al Academiei Civice. Poeta în toată opera sa caută hotarul dintre bine și rău, dintre înnorat și senin, dintre lumină și noapte, exterior și interior, paradis și infern.
„1001 CUGETĂRI"
