La întrebarea: cum de, în decursul anilor, românii s-au lăsat, în atâtea situații, „duși de nas", „prostiți"?, un reputat analist a răspuns astfel: „Pentru că Poporul Român, născut și făcut să fie manipulat de șmecheri prin crearea unei aprinderi de moment, a unei isterii, a unei nebunii colective, în timpul căreia spiritul critic, luciditatea, bunul-simț dispar…". El a dat și două exemple, unul din trecut și altul din prezent. Astfel, cu ani în urmă, când exista isteria antisecuristă și anticomunistă, șmecherii au avut posibilitatea să treacă avuția națională în buzunarele proprii. Altfel spus: noi strigam, ei furau. Apoi - spunea analistul: „Lupta împotriva corupției de azi e o nouă nebunie colectivă trăită de români și indusă de șmecheri. Sub faldurile ei, averile făcute de primele generații de așa-ziși capitaliști din anii '90, trec în mâinile noilor generații de capitaliști…".
Pe de altă parte, nu putem ocoli și următoarea remarcă. După Revoluție, toate metehnele dinaintea anilor '90 - pofta patologică de putere și de bani, disprețul față de oameni, egoismul feroce, megalomania, corupția, mafiotismul, demagogia etc. - au primit doar funcții, titulaturi și haine noi. Ceea ce, la urma urmei este tot o… manipulare a românilor, prin care - cum observa un oficial german - guvernanții de azi nu urmăresc decât ca „cei bogați să fie și mai bogați, neglijându-i pe cei mulți."
Fapt este că mulți au sperat că, odată cu schimbarea de regim politic, cu intrarea României în UE, cu posibilitatea ca, prin vot, să alegi, din mai mulți, pe cei mai buni, va veni și bunăstarea. Că decidenții actuali ai zilei vor înțelege măcar acum că politica ar trebui să însemne înainte de toate îndeplinirea promisiunilor și programelor care au stat la baza obținerii votului celor mulți. Numai că prea puțini sunt aceia care au arătat că respectul față de cetățean, față de România a fost luat în calcul.
Liderii politici și, pe cale de consecință, guvernele „emanate" de partidele lor - în ultimii 25 de ani n-au reușit să treacă peste orgolii, antipatii și interese divergente. Bașca, grandomania! Un minim bun-simț politic ne spune că nu te poți prezenta în fața alegătorilor coborând dintr-o mașină luxoasă (de zeci sau sute de mii de euro!) și purtând haine extravagante. Mai ales, dacă te consideri și… social-democrat, adică, un campion al luptei pentru apărarea drepturilor celor mulți. Și totuși, ne-a fost dat, nu o dată, să vedem - pe la diverse televiziuni - cum lideri ai PSD (dar și ai altor partide, care „plâng" cu lacrimi de crocodil, de mila oamenilor) coboară, la întâlnirile cu alegătorii, din asemenea mașini, semn că, pentru ei, toate categoriile sociale sunt privite ca o masă de manevră, în tentativa de a câștiga voturi. Excepțiile sunt puține și ele nu fac decât să confirme regula generală.
Problemele României de azi nu sunt generate doar de, să zicem, 1.000-2.000 de oameni politici și funcționari de stat. Luați-l pe oricare dintre ei și înmulțiți-l pe fiecare cu câteva sute de oameni - subalterni, rude, prieteni, membri de partid. De aceea, la ultimele alegeri europarlamentare, prezența la vot a fost de o treime din numărul cetățenilor cu drept de vot…
… Dar iată ce ne arată statisticile Biroului Electoral Central cu privire la prezența la urne, în decursul anilor. Un lucru arhicunoscut: pierderea încrederii electoratului în formațiunile politice, dezamăgirea și disprețul votanților față de partide și liderii lor (unii ajunși președinți ai României). Doar câteva exemple. La primele alegeri din 20 mai 1990, prezența la vot a fost de 86 la sută, peste 14 milioane din cei 17 milioane de alegători dorind să-și exprime opțiunea politică. Treptat, populația a intuit minciuna aleșilor, diferențele dintre promisiuni și realitățile din perioada mandatului. Efectul? La 27 septembrie 1992 - ne spune BEC - doar 76,28 la sută dintre alegători au mai mers la urne. Alegerile parlamentare și prezidențiale din noiembrie 1996 au egalat scorul obținut la urne în 1992, dar în contextul simpatiei de care se bucura la acea dată CDR și noul președinte, Emil Constantinescu.
Dar cum guvernarea până în 2000 a fost una catastrofală, cetățenii au trăit o altă dezamăgire. Rezultatul? Două milioane de votanți au declarat boicot la confruntarea electorală din 28 noiembrie 2000. Puțin peste 65 la sută dintre cetățenii cu drept de vot au mai mers la secțiile de votare. Ulterior, la alegerile din noiembrie 2004, doar 10 milioane de votanți (58,93 la sută) s-au mai prezentat la urne, iar la scrutinul din 30 noiembrie 2008, doar 40 la sută. Și tendința de a boicota votul crește constant. Fapt ce i-a determinat pe politicienii actuali ai USD să ia în calcul introducerea votului obligatoriu. Ca pe vremea „socialismului multilateral dezvoltat."
Numai că oamenii s-au convins că, în România de azi, fie că nu te duci la vot, fie că votezi cu cineva sau îți anulezi votul, tot aia iese: sistemul și mentalitatea pe care acesta se bazează își conservă statutul și continuă să conducă România. Aceeași mentalitate toxică minoritară se perpetuează la putere de 25 de ani, pentru că - la fel ca înainte de '89 - sistemul ei a avut și are grijă să nu se poată naște nicio alternativă care să-i pună în pericol dominația.
În concluzie, apropo de alegeri: înainte de '89 domina amenințarea, acum, manipularea. Într-un fel, aceeași Mărie, cu altă pălărie! Cine profită? Din păcate, tot șmecherii!
Notă: Acum, o nouă manipulare, în care Victor Ponta dă dovadă de abilitate. Scandalul Codului fiscal, care ar trebui să le ridice românilor nivelul de trai, dar pe datorie, vine imediat după scandalul majorării salariilor președintelui și altor demnitari de rang înalt. Dacă în această chestiune, Iohannis și Ponta au fost multă vreme de acord, în privința adoptării unor măsuri benefice românilor de rând, cei doi nu se înțeleg. Joacă Ponta rolul politicianului bun, iar Iohannis, al politicianului rău? Să judece românii…
