Din ciclul „România fascinantă" - Mioriţa 2015

În urmă cu vreo 15 ani, trei ciobani din judeţul Neamţ i-au pus gând rău colegului lor într-ale oieritului, numitul Mitică, din judeţul Bacău. „Pe la apus de soare", conform cunoscutei balade, ei s-au deplasat la stâna lui Mitică, s-au pitit pe după „brazi şi păltinaşi", au evaluat situaţia şi au constatat că mioarelor nu le tăcea gura (erau prea „vocale" - cum se zice în zilele noastre), iar „câinii bărbaţi" se bâţâiau încoace şi încolo, în vreme ca „caii învăţaţi", în loc să rumege liniştiţi ovăz, scuturau din coamă şi dădeau, nervoşi, din copită, adulmecând zările necuprinse, de parcă aveau o presimţire. Nemţenii aşteptară, cu răbdare, până când, terminându-şi treburile, ciobanul Mitică se duse la culcare, „ochişorii lui - mura câmpului" cuprinşi fiind de blânda mângâiere a lui moş Ene.

Ciobanii atâta aşteptară: ei ieşiră, pâş, pâş, din „negrul zăvoi", dotaţi cu un pumn de somnifere, pe care le administrară mioarelor, iar câinii primiră şi ei câte un cârnaţ cu diazepam, că prea erau agitaţi. La trezire, baciul Mitică îşi găsi stâna golită şi animalele dormind tun. El a făcut plângere la organe şi balada - în variantă 2000 - s-a încheiat apoteotic, prin trimiterea în judecată a ciobanilor din judeţul vecin, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat. „Cazul" a făcut puţină vâlvă prin presa vremii, apoi lucrurile au reintrat în (a)normal şi totul a fost dat uitării.

…Iată că, după 15 ani, Mioriţa revine în actualitate, revizuită, adăugită şi adaptată noilor vremuri pe care le trăim: la începutul acestei săptămâni, doi ciobani din localitatea dâmboviţeană Mărceşti s-au trezit în toiul nopţii cu vreo şapte dube în bătătură. Până să sloboadă „câinii bărbaţi", „musafirii" i-au culcat la pământ, i-au lovit cu pumnii şi picioarele, i-au legat fedeleş, cu sârmă, şi i-au ameninţat că, dacă se uită la feţele lor, vor fi trimişi pe lumea cealaltă fără comentarii. Dacă îi întreabă cineva ceva, n-au decât să spună „că s-au însurat cu-o fată de crai pe-o gură de rai", iar dacă-i caută „măicuţa bătrână cu brâul de lână", să lase vorbă că sunt plecaţi…în transhumanţă, treaba lor, să se descurce cum or şti. Cert este că 28 de mioriţe laie şi bucălaie au fost încărcate în dubele anume pregătite, câinii au fost săltaţi şi ei, aşa „bărbaţi" cum erau, 100 de kilograme de brânză au fost găjbite şi depozitate în portbagaj, plus ceva unelte de oierit, nişte telefoane mobile şi suma de 1.400 de lei.

Criminaliştii sosiţi pentru a cerceta faţa locului - „gura de rai" de pe „piciorul de plai" - au descoperit ceva amprente, pe care le-au „prelevat" cu grijă în vederea identificării infractorilor. S-a şi trecut la căutarea acestora, pe şoselele patriei, deoarece, între timp, pădurile de „brazi şi păltinaşi" au fost defrişate şi transformate în masă lemnoasă pentru export.

În cauză se vor efectua cercetări. Se vor întocmi rapoarte. Va fi sesizat CSM-ul. Se va lua legătura cu ministerul de resort. Se va constitui o comisie parlamentară. Poate că şi inspecţia judiciară (deşi nu-i treaba ei) va avea un cuvânt de spus. Se va pronunţa justiţia independentă din statul de drept. (La drept vorbind, ce mare brânză 100 de kilograme de brânză, câteva oi blege şi nişte câini amărâţi? Poftim „speţă"! Poftim dosar! Las' că poate să mai aştepte. Se plimbă ei criminalii şi violatorii, liberi, pe uliţă, doar n-om face un capăt de ţară pentru câteva kile de brânză.)

Aşa că, până le vine rândul la moara de măcinat dreptate, ciobanii din Mărceşti n-au decât să doinească din fluieraşul de soc (că mult zice cu foc), de fag (care mult zice cu drag) sau de os (care mult zice frumos). La alegere, căci avem un folclor bogat, plin de înţelepciune populară, ce nu-şi pierde înţelesul, ci doar formele de manifestare, de la o epocă la alta a istoriei.

Lasă un comentariu