„Ai curaj pentru marile supărări din viaţă şi răbdare pentru cele mici; după ce ţi-ai terminat cu bine treburile zilnice dormi liniştit. Dumnezeu este treaz".
Victor Hugo (1802-1885), poet, dramaturg, romancier francez.
Scriitor romantic, a fost „pair" al Franţei din 1845, senator al Parisului şi membru al Academiei Franceze. Printre operele sale cele mai cunoscute se numără Mizerabilii şi Notre-Dame de Paris. Copilăria lui i-a fost marcată de o serie de evenimente: căderea şi revenirea primei Republici şi apariţia primului imperiu sub Napoleon Bonaparte. Mizerabilii, pare a fi cel mai cunoscut roman al său.
A publicat: poeme, ode, balade, drame, tragedii, romane, pamflete şi diferite studii. Opera lui Hugo copleşeşte prin titanismul fabulos al imaginaţiei şi prin îndrăzneala novatoare a limbajului poetic, fiind considerată: „Cel mai mare fenomen al literaturii franceze". Este înmormântat la Panteonul de la Paris, iar la înmormântare au participat peste 2 milioane de admiratori.
***
„Religia deschide înţelesul vieţii oamenilor, ştiinţa nu face decât să lucreze pe calea care i-a arătat-o religia".
Zosim Oancea (1911-2005) „Buna Vestire".
Om de cultură, autor al unor cărţi de meditaţie, de scrieri autobiografice, eseuri filosofice, preot ortodox, prieten al unor genii ale culturii europene precum Emil Cioran şi Constatantin Noica, iar până în anul 1963 a fost deţinut în multe din închisorile comuniste: „În închisoare, Dumnezeu nu era departe de noi, în ceruri, era ca un vecin, vorbeai cu Dumnezeu şi-L întrebai pe Dumnezeu ca pe un vecin. Aşa Îl simţiai de apropiat". „Eu şi generaţia mea am dus o viaţă de suferinţă şi jertfă, dar nu ne-am pierdut nădejdea în valorile noastre eterne. Ceea ce am reuşit să fac, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al unor oameni de bine am făcut".
***
„În coliba întunecată / Din carne şi os lucrată / A intrat Hristos deodată. / Coliba cum l-a primit / S-a făcut cer strălucit / Pe bolta de mărginit. / Iar în ea Soare şi Stele / Cu arhangheli printre ele, / În mijloc cu tron luminos, / Şi pe el, Domnul Hristos, /Care mult se bucura, Duhul Sfânt s-alătura / Şi acolo rămânea / Şi acum şi pururea".
Vasile Voiculescu (1884-1963), scriitor, poet, prozator, dramaturg, medic român, membru titular al Academiei de Ştiinţe din România. Începuturile poetice au stat sub influenţa poeziei lui V. Alecsandri, Alex. Vlahuţă, George Coşbuc.
A fost timp de patru ani deţinut politic (lotul Rugului Aprins) în închisorile comuniste, unde s-a îmbolnăvit de cancer, murind acasă la Bucureşti în anul 1963.
„1001 CUGETĂRI"
