Nu o dată, în diverse ocazii (şedinţe ale CRU, mai ales), liderii UDMR invocă faptul că, de la o vreme, ia amploare (se extinde) retorica naţionalistă antimaghiară. „Noi respingem acest lucru şi le reamintim tuturor că orice retorică antimaghiară se va întoarce împotriva celor ce o promovează", spunea, băţos, nevoie mare, la un CRU, Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, într-un „raport politic". Ceea ce „uită" Kelemen Hunor, dar şi Marko Bela - autorul, de fapt, al sloganului cu respectiva retorică - şi toţi ceilalţi udemerişti, PPMT-işti, PCM-işti şi alţii..-işti este că „retorica naţionalistă nu apare din senin (precum, uneori, ploile de vară!), ci are un substrat, o explicaţie, o cauză. Ea, retorica, este provocată, este o urmare (un răspuns) la cealaltă retorică - cea şovinistă, chiar iredentistă. Când încerci să-ţi impui punctul de vedere în probleme ce vizează o naţiune, un popor (vezi tema regionalizării) - deşi tu nu reprezinţi, ca minoritate, decât 5-7% din populaţia României (din electoratul acestei ţări), să nu te aştepţi, chiar preşedinte al UDMR fiind, ori europarlamentar ca Tökés, Sogor Csaba şi alţi… şogori decât la… „retorică naţionalistă". E un principiu al… bumerangului! Şi asta pentru că, în decursul anilor, UDMR l-a luat pe „NEM" în braţe în toate problemele care nu-i convin.
Un mic recurs la memorie. Când s-a luat în discuţie, la un moment dat, reforma administrativă (problema regionalizării), acelaşi Kelemen Hunor spunea: „Noi nu acceptăm nici formula 8, nici 8+2, întrucât nu rezolvă problema judeţului Mureş (în paranteză, majoritar cu populaţie românească, n.n.), nici a judeţelor Satu Mare, Bihor, Sălaj. De altfel, întreaga reformă administrativă a demarat într-o retorică anti- secuiască", adăugând: „Direcţia noastră este direcţia răbdării şi nu intrăm în niciun acord care nu ne este favorabil". „Să spunem un «NU» hotărât pachetului de recomandări pe care l-am primit!", declara la rândul său europarlamentarul Winkler Gyula, în timp ce Tamas Sandor clama: „Noi acceptăm doar un proiect în care Mureş, Harghita şi Covasna să fie înglobate unei singure regiuni, iar Bihor, Satu Mare şi Sălaj, într-o altă regiune specială…"
Şi-au pus oare, cei de mai sus, întrebarea: ce sentimente le-au produs românilor transilvăneni o asemenea „croială" udemeristă în Ardealul românesc (cu populaţie de etnie română, net majoritară)?
Nu aminteşte (croiala) de perioadele de tristă amintire din istoria Ardealului?
Alt exemplu. Când s-a referit la proiectul mult discutatei (şi uitatei) Legi a minorităţilor (de fapt, al minorităţii maghiare!). Varga Attila spunea, printre altele: „Nu sunt dispuşi (românii, adică, n.n) să delege competenţe unui Consiliu al Autonomiei, ca nu cumva un astfel de consiliu să aibă drept de veto", avertizând: „Să nu ajungem în situaţia să ne folosim forţele pentru a contracara votarea unei legi cu care nu suntem de acord!" Proiect de lege care, în paranteză fie spus, a cam fost uitat prin sertarele Parlamentului!
Cu referire, apoi, la aşa-zisa „sărăcie din secuime", Antal Arpad i-a tras de urechi pe politicienii români: „Sărăcime în secuime?", se întreba el retoric, răspunzând: „Este o neobrăzare a politicienilor români! Să vină în secuime şi să compare ce e aici (o fi umblând câinii cu kürtõs-calacii-n coadă, n.n.) cu alte zone, şi abia apoi să vorbească de sărăcie", încheindu-şi tirada cu observaţia: „Există 6-7 judeţe, unde nu se pot lua decizii fără noi!" Oare? Bun, dar l-am întreba şi noi pe el: „Judeţul Mureş ar putea fi înglobat în aşa-zisul Ţinut Secuiesc, fără ca românii majoritari (cel puţin 54% din populaţia judeţului) să fie consultaţi şi, bineînţeles, să accepte?! Sigur, udemeriştii nu-şi pun asemenea probleme. În schimb, se miră de ce se extinde „retorica naţionalistă".
Cât despre schimbarea de macaz (eventuala asociere a UDMR cu alte forţe politice), Olasz Gergely sublinia, cândva: „Vin vremuri grele pentru comunitatea maghiară; să acţionăm cu hotărâre pentru a păstra ce-am dobândit; să nu sărim dintr-o barcă în alta (specialitatea nr. 1 a UDMR, n.n.), căci s-ar putea ca în cealaltă barcă să ne aştepte cu ţepe".
Faţă de cele de mai sus, o concluzie o poate trage oricine, că-i român, că-i maghiar. Când îl iei doar pe „NEM" în braţe, să nu se aştepte nimeni ca retorica, de care vorbeşte UDMR, să dispară! Asta-i clar…
