Printre cei cu activitate fructuoasă în cadrul Astrei s-a aflat şi Andrei Bârseanu, pedagog, folclorist, literat, autor al imnului „Pe al nostru steag e scris unire", un mare animator cultural al cărui ţel, în tot ceea ce a făcut, a fost spre ridicarea şi unitatea neamului românesc. Viaţa acestuia s-a împărţit în două perioade: cea braşoveană în care a fost profesor, director al Şcolilor comerciale, autor de manuale, preşedinte al Societăţii de lectură a elevilor, interpret în prima reprezentaţie a operetei „Crai nou" de C. Porumbescu, folclorist, literat şi cea sibiană, când, din 1905, timp de cinci ani a fost vicepreşedinte, iar din 1911, timp de 10 ani preşedinte al Astrei. Pentru transilvăneni, bucovineni, bănăţeni, basarabeni, Astra a fost, la începutul înfiinţării sale, un ideal, un scop naţional; a fi membru era mai mult decât o datorie, era o mare onoare. Ideea a fost mult propagată şi susţinută de Andrei Bârseanu, care a creat şi imnul Astrei şi care afirmă că „Asociaţiunea nu este o însoţire restrânsă a câtorva oameni cu aceeaşi îndeletnicire, ci este tovărăşia tuturor acelora care poartă în inima lor dorul pentru înaintarea neamului românesc din această frumoasă patrie …".
În această Asociaţiune, Andrei Bârseanu şi-a găsit locul şi un vast punct de acţiune pentru multitudinea preocupărilor sale. Ca profesor şi pedagog, ca inspector şcolar, a întemeiat şcoli săteşti, a tipărit abecedare, broşuri şi calendare pentru cei mulţi, a întemeiat biblioteci săteşti, a răspândit ziare. Meşter neîntrecut al cuvântului, impresiona profund auditoriul, conferinţele sale fiind adevărate sărbători străbătute de un entuziasmant patriotism şi care transmiteau cunoştinţe dintre cele mai variate. Dar subiectul cel mai drag şi des abordat era istoria, cultura naţională. Un exemplu clasic îl constituie discursul de deschidere al adunării generale al Astrei din Şimleu în 7 august 1908. În această conferinţă creează un tablou aproape vizualizant al Daciei, al luptelor şi învingerii dacilor de către romani, năvălirea popoarelor migratoare, formarea unor noi rânduieli în care „urmaşii domnilor de odinioară ajung aproape robi pe pământurile strămoşeşti. Şi robia aceasta ţine iarăşi veacuri îndelungate, veacuri de suferinţe şi de întuneric, până când un vânt nou începe a bate prin lume, vântul mântuitor al libertăţii, care sfarmă lanţurile, împrăştie negura întunericului şi face din robul umilit un om conştient de demnitatea fiinţei omeneşti". Dezvoltă apoi ideea că „poporul nostru nu a luptat atâta pentru viaţă, cât pentru păstrarea limbii şi a culturii sale naţionale". În această cuvântare, ca de altfel prin întreaga sa activitate accentuează nedeosebirea când este vorba de lupta pentru fiinţa naţională dintre cărturari şi săteni. Toţi se trag din acelaşi neam şi de aceea nu pot fi deosebiţi în caracterul culturii noastre care poartă trăsăturile poporului nostru.
Adunările conduse de Bârseanu vor rămâne memorabile, ca de pildă cea jubiliară de la Blaj din 1911 sau ca cele de la Oradea, Sighet, marcând o nouă etapă de reorganizare în activitatea Astrei. Spre binele şi ridicarea neamului, a organizat reprezentaţii teatrale, concursuri de cântece, dansuri şi port popular. Punându-şi în valoare şi folosindu-se de cunoştinţele sale în folcloristică, a participat la alcătuirea expoziţiilor tematice ale Astrei, atât cu obiecte din propria colecţie, cât şi ca îndrumător al acestora. Andrei Bârseanu recenzează pentru Enciclopedie diferite lucrări despre şi din folclor, recomandând unele din acestea pentru a fi incluse în „Biblioteca poporală a Asociaţiunii".
În multitudinea preocupărilor sale pe linia Astrei, Andrei Bârseanu şi-a dovedit şi calităţile de economist. Din grija sa se întemeiază o secţie economică cooperatistă, unde se ţineau şi conferinţe subvenţionate de marele filantrop Vasile Stroescu. Tot atunci, la Sibiu se înfiinţează o cooperativă de consum cu numeroase filiale care a purtat numele lui Andrei Bârseanu. Deşi fără avere, a refuzat permanent onorariul ce i se cuvenea pentru postul de preşedinte, ruinându-şi sănătatea, nu de puţine ori, în obositoarele drumuri pe care le făcea în scopul diferitelor activităţi ale Astrei. Astfel, descrie drumul făcut la Sighetul Marmaţiei, într-un vagon de clasa a III-a, culcuşul de noapte fiindu-i un sac de cărţi sub cap, pe care le ducea în acele locuri îndepărtate. Apostolatul său cultural este cu atât mai merituos cu cât a fost făcut în împrejurări dificile şi delicate, înainte şi în timpul Primului Război Mondial, pregătind prin tot ceea ce a realizat, pas cu pas, marea clipă a unirii cu ţara. Andrei Bârseanu a lucrat bine pentru Astra şi Astra a lucrat bine prin Andrei Bârseanu.
Fără să se situeze pe o poziţie singulară, Andrei Bârseanu, ajuns profesor în Braşov, returnează o sumă Asociaţiunii, nu o face din dorinţa de a încheia conturile, ci pentru a-şi exprima mulţumirea că a beneficiat cu folos şi, în felul acesta, şi alţii pot să-i urmeze. El îi scrie domnului preşedinte că îşi ia libertatea de a transpune prin filiala „Albina" la adresa Asociaţiunii suma de 2.400 coroane, drept răsplătire a sumei ce a primit-o ca stipendiu din partea Asociaţiunii în anii 1878-81, pe timpul studiilor sale universitare, cât a fost ajutat, timp de trei ani, cu câte 400 fl. anual. Spune de asemenea, că s-ar cuveni să întoarcă şi interesele, dar nu este în stare. Tot ce poate face el este să poarte în inima sa recunoştinţa faţă de instituţia ce l-a ajutat în tinereţea sa, şi îşi exprimă intenţia de a oferi mână de ajutor la realizarea măreţelor sale probleme.
