După cedarea către Ungaria fascistă şi horthystă a părţii de Nord a Ardealului, prin Diktatul de la Viena din 30 August 1940, zeci de mii de familii de români au fost obligate să apuce calea pribegiei. Între care şi cea a soţilor Bojor din Reghin, stabiliţi, într-un târziu, în orăşelul bănăţean Caransebeş. Aici, băiatul lor, Ovidiu (n.1 nov.1924), termină studiile liceale în anul 1944, după care devine student al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti, pe care o absolvă în 1950.
Ajuns la frumoasa vârstă de 90 de ani, din care peste 70 cu carte de muncă, profesorul universitar, academician Ovidiu Bojor ne sfătuieşte cum să-i urmăm exemplul pentru a trăi mult şi bine. În primul rând, prin cumpătare în toate cele ale traiului zilnic, astfel încât să „murim sănătoşi" şi cât mai târziu cu putinţă. Să facem în aşa fel încât vârsta sufletului să fie mult mai mică decât cea trecută în certificatul de naştere. Ca urmare, să ne comportăm precum ne-am fi prelungit copilăria şi adolescenţa. Drept urmare, ne roagă să împărţim în trei părţi egale lumina zilei şi întunecimea nopţii fiecărei zile, din cele 365 ale fiecărui an de viaţă. După aflarea rezultatului matematic, să trecem la aplicarea principiului celor trei cifre de 8, după cum urmează: 8 ore de activitate, 8 de odihnă activă (din care cel puţin două ore dedicate familiei) şi 8 de somn. Şi nu uitaţi să adăugaţi şi următoarea înţelepciune din bătrâni: „Cine vrea să fie tânăr la bătrâneţe trebuie să fie bătrân în tinereţe". Cum s-ar zice, nu faceţi în aşa fel încât să se potrivească păguboasa zicală: „Dă-i omului mintea cea de pe urmă!"
