O fastuoasă ceremonie de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară din 2012 se desfăşura la Londra, în seara zilei de 27 iulie, pe Stadionul Olimpic londonez, ceremonie deosebit de fastuoasă, conceputăşi coordonată de către regizorul Danny Boyle, câştigător al Premiului Oscar. Cea de-a XXX-a ediţie a acestor Jocuri Olimpice a fost oficial deschisă chiar de regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Desfăşurarea spectacolului a fost grandioasă, cu o simbolistică de mare anvergură a vieţii istorice şi contemporane britanice. Am văzut imagini ale dezvoltării economice şi sociale, de la Anglia medievală la jertfele din cele două războaie mondiale, secvenţe cu mii de actori voluntari care au sugerat o istorie veridicăşi identitatea acestei ţări de mare şi veche civilizaţie.
Mi-am amintit de toate acestea văzând Albumul de „Istorie a României" pentru deceniul 7 al secolului trecut (şi autorul nu se opreşte aici), de circa 1.000 de pagini color şi sepia, apărut în condiţii grafice excepţionale la Editura „Ecou Transilvan" din Cluj-Napoca, sub semnătura istoricului Vasile Lechinţan. Te încântă de-a dreptul să-i vezi pe George Călinescu color, pe Marin Preda color, pe Tudor Arghezi, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu color, pe minunaţii actori tineri deveniţi celebri: Irina Petrescu, Ilinca Tomoroveanu, Liviu Ciulei, Florin Piersic, Victor Rebengiuc, Draga Olteanu-Matei, Ion Caramitru şi toată pleiada generaţiei lor, toţi color, şi, tot astfel, academicieni precum Horia Hulubei, Elie Carafoli, Costin Neniţescu şi alţii, apoi celebrii cântăreţi de muzică popularăşi uşoară, muzicieni, alţi scriitori, pictori, sculptori, savanţi, sportivi, inclusiv Mircea Lucescu, Ion Ţiriac, Ilie Năstase, Nicolae Dobrin, Ion Pârcălab, echipa de la Mexic din '70 şi mulţi alţii. Nu lipsesc câteva izbânzi pe plan economic, „vedeta" de atunci „Dacia 1300", dar şi scene dramatice de la inundaţiile din 1970. Minunate sunt de-a dreptul imaginile color din Carpaţii României de atunci, apoi dansuri şi porturi populare româneşti, maghiare şi săseşti, precum şi ţesături şi cusături populare color din Săliştea Sibiului, din Rucăr, Moldova, Maramureş, şi din alte zone ale României, toate din acel deceniu. Pentru prima dată se reunesc simbolic într-un Album de „Istorie a României" şi portrete de români celebri din diaspora: Cioran, Eliade, Ionesco, familia regelui Mihai, Monica Lovinescu, Aron Cotruşşi alţii. Printre curiozităţi sunt: Angela Moldovan şi păpuşa îmbrăcată în superb port popular românesc pe care a dăruit-o fiicei preşedintelui Kenedy al Statelor Unite ale Americii, apoi îmblânzitorul de urşi Vântoiu etc. Nu lipsesc din album portretele color ale unor mari actori străini care au jucat în România, în filme româneşti, precum Jean Marais, Marina Vlady, frumoasele şi expresivele Marie José Nat, Antonella Lualdi, Marie Dubois, Margarita Lozano şi Marilu Tolo, apoi Richard Johnson, Pierre Brice (aceşti doi talentaţi actori nu demult ne-au părăsit), Amedeo Nazzari, Jean Richard, Jean-Pierre Cassel ş.a.
În cuvântul său introductiv, Vasile Lechinţan scrie, pe bună dreptate, că: „Din zestrea biologică, dar şi culturală, a unui popor, a unei naţiuni, se nasc - indiferent de epocile istorice care s-au succedat, fie ele întunecat-medievale, fie totalitariste, fie democrate (ordinea de succedere a lor poate fi bulversată, aşa cum s-a dovedit) - personalităţi mari şi mai puţin mari, deosebit de frumoase, atât sub aspect fizic, cât şi moral şi spiritual. Fiecare generaţie aduce astfel de «excepţii» numeroase - apărute unde şi când nici nu te aştepţi. Această «avalanşă» de frumuseţi, haruri, inteligenţe, graţii, eleganţe, plenitudini, farmece, performanţe, miracole şi talente nu se opreşte ca să aştepte timpuri mai bune, ci ele apar şi în timpuri grele, ca o frondă, parcă, împotriva întunericului, a dictaturii, a răului inclusiv din societăţi democrate, pentru că nu au fost, până în prezent, şi nici în prezent nu există societăţi umane perfecte, lumea vie este în continuă «tranziţie» spre perfecţiune, incluzând aici şi căderile inerente acestor «treceri». Şi lumea se încheagă, fireşte, în jurul acestor personalităţi frumoase, pentru că un om, o societate nu pot trăi fără frumos (material, fizic, moral, spiritual), dragostea noastră funciară (care aparţine naturii/fiinţei umane) faţă de frumos e semnul vitalităţii noastre, semnul iubirii noastre faţă de Viaţă". Şi o idee centralăa autorului mai trebuie reţinută, că, în acei ani de totalitarism, o singură libertate conta, şi anume „libertatea interioară a cetăţeanului de a iubi şi crea frumosul", pe care nimeni nu i-o putea lua. „Şi aceasta era fronda şi răzbunarea acelei generaţii, aceea de fi mereu cu faţa spre frumos, şi nu spre grotesc. Între un Peter O'Toole şi un Brejnev de la Kremlin, acea generaţie era - hotărât lucru - cu faţa spre marele actor britanic, cu faţa spre veritabilele valori ale epocii, care-i dădeau un sentiment de securitate a permanenţei frumuseţi, înaltei meniri şi demnităţi speciei umane".
Vasile Lechinţan reconstituie astfel o istorie „a României reale şi vii, cea care a rămas în memoria afectivă a naţiunii". Cine vrea să se (re)întâlnească cu tinereţea lor sau a părinţilor lor, cu România anilor 1961-1970 (toate imaginilor sunt de atunci), aici o găseşte.
