Stimat auditoriu!
Stimaţi membri ai familiei Păunescu!
Dragi colegi!
Cu permisiunea dumneavoastră, aş dori să continui aici, la acest Festival Internaţional, acel dialog pe care nu l-am încheiat cu prilejul întâlnirilor mele frecvente, pe care le-am avut în biroul de lucru cu cel mai loial coleg scriitor, cu cel mai loial prieten, cu cel mai drag frate român al meu, care a fost, decenii la rând, Adrian Păunescu. Sunt un om creştin, şi cred că El şi acum este cu noi, şi împreună cu scriitorul său frate, Grigore Vieru, precum şi cu interpretul poeziilor celor doi poeţi, actriţa târgumureşeană Ádám Erzsébet, decedată recent, vede, observă de dincolo de malul râului Styx, unde au ajuns cu toţii pe luntrea lui Caron, ceea ce spunem noi acum, aici, la Craiova, cum păstrăm în inimile noastre operele şi spiritul lor.
Dragă Adrian!
Şi de această dată vreau să-ţi mulţumesc pentru că, după schimbarea regimului din decembrie 1989, în momentul în care ai aflat că la Târgu-Mureş, câţiva oameni de nimic, extremişti care se dădeau mari maghiari, au declanşat o adevărată vânătoare împotriva mea din cauza loialităţii mele asumate faţă de ţară, precum şi din cauza patriotismului meu român, declarat în mod deschis, mi-ai telefonat imediat şi mi-ai spus: „Vino la Bucureşti, te primim în familia noastră, împreună cu soţia mea, Carmen, vrem să te ajutăm pe tine, care timp de 45 de ani ai condus revista scriitorilor maghiari din România, publicaţia Uniunii Scriitorilor, «Igaz Szó -, editată la Târgu-Mureş, care s-a bucurat de un mare prestigiu, atât la Bucureşti şi Budapesta, cât şi în viaţa spirituală a diasporei maghiare din Occident".
Nu Béla Markó, nu András Sütõ sau colegii mei scriitori maghiari au fost cei care mi-au întins o mână de ajutor - pe care decenii la rând i-am susţinut în mod decisiv în calitatea mea de redactor al revistei „Igaz Szó" -, ci numai Tu, singur, dragă Adrian, genialul poet român, cel mai mare patriot român al epocii. Tu ai fost lângăun scriitor maghiar, Tu ai fost cel care a adoptat poziţia cea mai fermă cu putinţă împotriva atacurilor barbare ale şoviniştilor maghiari, care nutreau un sentiment de ură faţă de români. Datorită sprijinului tău frăţesc şi încurajării tale înflăcărate şi necontenite, s-au născut, în sânul familiei Păunescu, organizaţia noastră civică, Asociaţia Culturalăşi de Prietenie „Együtt-Împreună", care a luptat şi luptă în continuare pentru promovarea armoniei interetnice şi pentru unitatea frăţească a poporului român cu naţionalităţile conlocuitoare, precum şi revista culturală bilingvă (maghiaro-română) „Együtt-Împreună". Aceasta este singura organizaţie şi revistă maghiaro-română care, la fiecare sfârşit de an, organizează, de 25 de ani, o manifestare culturală, literar-artistică de mare anverngură consacrată Zilei de 1 Decembrie, Zilei Naţionale a ţării noastre, cea mai mare sărbătoare a singurei patrii natale a maghiarilor din România. Această organizaţie şi revistă culturală sunt creaţii ale tale, dragul meu Adrian, pentru care noi, maghiarii loiali, vom asculta până la sfârşitul vieţii noastre bătăile de inimă ale poeziilor tale. În persoana ta, noi îl stimăm, pe lângă poetul genial şi patriotul român fără de seamă, pe marele european, spiritualitatea europeană care s-a întruchipat în tine, datorită căruia opera ta de viaţă merită respect şi preţuire nu numai în România, ci sub bolta cerului întregii Europe. Îţi mulţumesc din inimă, îţi mulţumesc că Tu „ca un mare european printre albi", m-ai acceptat pe mine, copilul unor părinţi maghiari calvinişti, drept prietenul şi camaradul tău de luptă.
La împlinirea vârstei de 75 de ani de viaţă, aceste rânduri mi-ai trimis:
«Împreună» este mai puţin ger
«Împreună» este mai puţină ură
«Împreună» este mai mult Dumnezeu
«Împreună» este mai uşor pe pământ
«Împreună» este mai puţină singurătate
«Împreună» este «Együtt»
«Împreună» este «Totuşi iubirea».
Atunci, pentru aceste rânduri memorabile, în semn de recunoştinţă, pur şi simplu, te-am îmbrăţişat. Acum îţi mărturisesc, dragă Adrian, că aceste rânduri dedicate mie sunt pentru mine ca şi al 11-lea „Decalog". Sub efectul cuvintelor cu valoare de testament, ţi-am îndeplinit cel mai drag vis poetic al tău, şi anume: am adunat într-un volum poeziile celor mai mari poeţi ai naţiunii maghiare, pe care le-ai tălmăcit splendid în limba lui Eminescu, iar pe coperta volumului am scris cuvântul tău înflăcărat: „Együtt". Cu acest volum păunescian, european până în măduva oaselor, îmi prezint acum - aici, la Craiova, pe care ai iubit-o atâta, şi care, la rându-i te iubeşte nemărginit -, omagiile mele acum faţă de însemnătatea ta umanăşi poetică. Procedez astfel în speranţa că, odată, cândva, va apărea cineva la acest festival păunescian internaţional şi va anunţa la microfon că a înfiinţat o organizaţie - despre care noi am visat de atâtea ori -, anume acel partid în care sunt laolaltă reprezentanţi ai românilor, maghiarilor, germanilor, şi ai tuturor naţionalităţilor, iar pe drapelul acestui partid se va scrie pe lângă laitmotivul Cenaclului „Flacăra: „Lumină, Luptă, Libertate", cuvântul „Együtt" cu valoare de testament. Această organizaţie ar putea fi o mărturie a europeanismului lui Adrian Păunescu, care ar intensifica zilnic voinţa comună a viitoarelor generaţii care manifestăun entuziasm faţă de versurile poetului, anume: Trăiască, trăiască, trăiască duhul lui Adrian Păunescu!
Trăiască Tricolorul!
Trăiască România!
Discurs rostit la cea de a treia ediţie a Festivalului Internaţional de poezie „Adrian Păunescu" desfăşurat la Craiova în zilele de 17-19 iulie 2015.
