Un alt fel de politică, cu noul preşedinte ales? În teorie, da, în realitate, „Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie"!
În trecut, între Traian Băsescu şi Victor Ponta era un război pe viaţă şi pe moarte. Chiar dacă luăm în calcul numai campania electorală prezidenţială, conform unor observatori politici, cel care l-a învins pe Victor Ponta, în alegerile prezidenţiale, n-a fost Klaus Iohannis, ci Traian Băsescu. Băsescu i-a administrat lui Ponta lovituri electorale „mortale" de care era incapabil Iohannis. Traian Băsescu a stimulat ieşirea la vot prin declaraţia istorică din după-amiaza de vineri dinaintea celui de-al doilea tur. Aşa cred şi unii cetăţeni dintre votanţii lui Iohannis.
Acum, la mai bine de şase luni de la instalarea la Cotroceni a lui Klaus Iohannis şi o perioadă de acalmie - în care se părea că Ponta şi Iohannis pot, în sfârşit, coabita (şi nu doar simula acest lucru!), s-au ascuţit, din nou, săbiile între preşedinte şi premier (Ponta, între timp, retras de la conducerea PSD!).
„Sămânţa" scandalului între preşedinte şi premier? Nu doar intenţia declarată a lui Klaus Iohannis de a aduce la guvernare PNL (Partidul Meu) - când, de fapt, zicea Ponta, preşedintele ar trebui să fie „al României", nu al PNL! - ci Ordonanţa cu salariile demnitarilor! „Românilor - declara un analist în EvZ - nu le-a plăcut explicaţia că salariile preşedintelui, premierului şi ale altor şefi mari în stat se măresc pentru a preveni corupţia. Atâta vreme cât poliţiştii, medicii, profesorii şi funcţionarii din administraţie sunt retribuiţi cu 1.600-2.500 de lei şi nimeni nu se gândeşte că asemenea lefuri îi pot face uşor coruptibili, e greu de acceptat majorarea salariilor înalţilor demnitari la circa 4.000-5.000 de euro din acelaşi motiv"... Apoi, nu puţini sunt cei care consideră că mărirea salariului preşedintelui prin Act guvernamental jignea bunul simţ, başca faptul că, peste tot în lume, funcţiile înalte dau satisfacţia Puterii, sunt dorite pentru a întreprinde ceva măreţ pentru ţară (de către unii, e drept puţini!) şi nu pentru salariu mai mare sau mai mic! Or, Klaus Iohannis a salutat Ordonanţa de urgenţă, chiar înainte ca Guvernul (cu Ponta, revenit premier) să fi luat, încă, o decizie. Mai mult, conform Hotnews, Klaus Iohannis ar fi avut contra-replica, declarând că „evaluarea" primului-ministru este „foarte subiectivă" şi consideră că cuantumul salariilor trebuie să reflecte „într-o oarecare măsură ierarhia în stat". Iar, câtă vreme, premierul Ponta vorbea, dimpotrivă, de „corelarea salariilor bugetarilor", şi nu doar a înalţilor demnitari, scandalul preşedinte-premier, PNL-PSD (şi nu numai) a luat amploare…
…Al doilea motiv de „război" între Palate (Cotroceni şi Victoria)? Respingerea Codului Fiscal, printr-un Comunicat postat pe site-ul Preşedintelui, deşi acest cod - retrimis Parlamentului spre examinare - a fost aprobat de parlament pe 24 iunie 2015 cu un vot istoric: 306 de voturi „pentru", 2 „împotrivă" şi o abţinere. Drept care, la scurt timp, Ponta a ameninţat cu asumarea răspunderii sau ordonanţă de urgenţă, dezbaterea fiind ulterior inflamată şi de limbajul competitorilor, Ponta numindu-i pe liberali „moluşte politice", „slugarnici" şi „ticăloşi".
Dincolo însă de aceste metehne dâmboviţene (jignirea adversarilor politici), nu puţini sunt analiştii economici şi politici care apreciază că strategii din jurul lui Iohannis şi-au asumat un risc imens, dar au considerat că este ultima bătălie importantă pe care o mai au de dus înaintea alegerilor din 2016. Calcul riscant, deoarece, spun comentatorii, dacă Ponta nu pleacă în două-trei săptămâni de la Palatul Victoria, şi rămâne până la finalul mandatului, tocmai i-a dat o ditamai prăjitură politică. Adică o situaţie în care şi dacă pierde, câştigă. Şi poate marca un moment politic, în care liberalii şi Klaus Iohannis au ales varianta distrugerii prin implozie, în loc să îmbrăţişeze Codul Fiscal. Mai în glumă, mai în serios, cineva spunea că Victor Ponta în loc să plece de la Palatul Victoria, a anunţat că pleacă în concediu, întrucât l-a salvat Klaus Iohannis.
Desigur, sunt păreri şi păreri. Fapt este că multă lume a fost surprinsă de gestul preşedintelui Klaus Iohannis, de a retrimite în Parlament, pentru reexaminare, Legea privind Codul Fiscal. Actul normativ prevede reducerea cotei standard de TVA de la 24% la 19%, începând cu data de 1 ianuarie 2016. Prevede, de asemenea, eliminarea din 2016 a impozitului pe construcţii speciale, iar cota unică de impozitare, să scadă de la 16% la 14% de la 1 ianuarie 2019.
Ce denotă „neînţelegerile" de mai sus (din multe altele, evident)? Că şi anul 2015 - cu un nou preşedinte la Cotroceni - se derulează, sub ochii noştri, sub semnul unei mari dezamăgiri în rândul românilor şi cu regretul cauzat de obiceiul (vechi, dar încă existent) de a da vina unii pe alţii pentru relele ce ni se întâmplă, uitând că, de fapt, conducătorii, politicienii sunt primii vinovaţi de starea precară în care ne aflăm şi pentru că lucrurile bat pasul pe loc. Câtă vreme, în interiorul clasei politice, dihonia este, încă, omniprezentă, în preşedintele Klaus Iohannis, cetăţenii şi-au spus speranţe mari, mulţi, întrebându-se, ca şi noi, de altfel: O fi, oare, Klaus Iohannis…terapeutul? Mai ales că, la scurt timp după preluarea prerogativelor prezidenţiale, Klaus Iohannis declara: „Prima mea opţiune a fost (este): alt mod de a face politică, fără gălăgie şi spectacol, mai puţine vorbe de dragul vorbelor şi mai multă construcţie, cu raţiune şi răbdare". „România lucrului bine făcut - mai adăuga Iohannis - este posibilă, o ţară care ştie ce vrea şi care poate ceea ce vrea. Acesta este un proiect de vindecare pentru ţară, care cere o condiţie simplă pentru a funcţiona: să ne vedem fiecare de treabă, cu responsabilitate. Am spus că voi fi un preşedinte mediator şi integrator. După ani de zile, de conflict permanent, am aşezat la masa dialogului partidele politice, reprezentanţi ai instituţiilor, societatea civilă, pe diferite teme…"
…Aşa vorbea Klaus Iohannis la 100 de zile de la preluarea mandatului prezidenţial. Din păcate, după mai bine de şase luni de la instalarea sa în funcţia prezidenţială, constatăm că boala veche revine: în loc să ne unim, ne bălăcărim! Cu sublinierea că, dacă în trecutul apropiat „bălăcăreala" se derula - la „vârful" politicii - între fostul preşedinte, Traian Băsescu şi primul-ministru (încă!) Victor Ponta, acum, această (bălăcăreală, adică) s-a „mutat" cu arme şi bagaje cu tot între actualul preşedinte, Iohannis, şi acelaşi Victor Ponta. Or, dacă, la Cotroceni, cu alt actor, se joacă aceeaşi piesă, se pune întrebarea: o fi oare, incompatibil, Victor Ponta cu preşedintele Klaus Iohannis? Cum a fost, în trecut, cu Traian Băsescu?
Oricare ar fi răspunsul, un lucru nu poate fi eludat: Guvernul Ponta a fost (este) unul dintre cele mai performante din ultimii 10 ani.
O spun cetăţenii, nu noi!
