Rugăciunea nu e singura activitate spirituală, dar este cea mai importantă

Se spune că, în urmă cu mulţi ani, doi filosofi creştini, plecaţi împreună pentru meditaţie în munţi, au început într-o seară o discuţie aprinsă despre existenţa Lui Dumnezeu. Cei doi au trecut în revistă toate argumentele cunoscute în legătură cu acest subiect, iar într-un târziu, pe la vreo patru-cinci dimineaţa, au tras concluzia raţională - şi au fost amândoi perfect de acord - că Dumnezeu nu există.

A doua zi dimineaţa, unul dintre cei doi, trezindu-se - credea el - mai devreme decât celălalt, îl găseşte pe acesta din urmă jos în camera de zi, făcându-şi rugăciunile zilnice.

Mirat şi intrigat în aceeaşi măsură întreabă:

- Ce faci acolo, omule?

- Păi, nu vezi? Îmi fac rugăciunile de dimineaţă!

- Tocmai, adu-ţi aminte, am discutat toată noaptea şi am căzut, împreună, de acord că nu există Dumnezeu. Şi-atunci? Poţi să-mi spui, pentru ce îţi mai faci rugăciunile?

La care cel din urmă răspunde plin de candoare:

- Şi ce treabă are Dumnezeu cu asta?

Lasă un comentariu