Păstorul Divin

Distribuie pe:

„Eu sunt Păstorul cel bun, Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. Eu sunt Păstorul cel bun, Eu îmi cunosc oile mele şi ele mă cunosc pe mine, aşa cum mă cunoaşte pe mine Tatăl şi cum îl cunosc Eu pe Tatăl. Şi Eu îmi dau viaţa pentru oile Mele". „Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună, înalţă-ţi glasul, nu te teme şi spune cetăţilor lui Iuda: iată Dumnezeul vostru! El îşi paşte turma ca un păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul lui" (Isaia, capitolul nr. 40, 9-11). David cântase: „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. (Psalmii, capitolul nr. 23, versetul nr. 1). Iar duhul sfânt declarase prin Ezechiel: „Voi pune peste ele un singur păstor care le va paşte, voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită şi voi întări pe cea slabă". „Voi încheia cu ele legământ de pace". „Nu va mai fi jaf între neamuri…,

ci vor locui în linişte şi nu le va mai tulbura nimeni." (Ezechiel, capitolul nr. 34, versetul nr. 23, 16, 25, 28). „Cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar. Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor." „Eu sunt uşa, dacă intră cineva prin mine, va fi mântuit. Va intra şi va găsi păşune. Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug".

L-au văzut pe Mielul lui Dumnezeu, care ridica păcatul lumii. (Ioan capitolul nr. 1 versetul nr. 29), dar unica poartă este Hristos: „Nu întăriţi pe cele slabe, nuvindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită, n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită, ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime". (Eziechiel capitolul nr. 34 versetul nr. 4). Hristos este şi Păstorul şi uşa. El intră prin sine însuşi, prin jertfa sa, El devine Păstorul oilor. Portarul îi deschide, şi oile aud glasul Lui, El îşi chema oile pe nume şi le scoate afară din staul. După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor, şi oile merg după El, pentru că îi cunosc glasul. Oaia este una dintre cele mai timide şi mai neajutorate făpturi şi, în Orient, grija păstorului pentru turmă este neobosită şi neîncetată. Iacov, care păzise turmele lui Laban, în păşunile din Haran, descriind munca sa neobosită, zicea: „Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig şi îmi fugea somnul de pe ochi" (Geneza capitolul nr. 31 versetul nr. 40). Şi tânărul David, pe când păzea oile tatălui său a avut de înfruntat singur leul şi ursul şi a scăpat din gura lor mielul furat.

După cum un păstor pământesc îşi cunoaşte oile, tot astfel Păstorul Divin îşi cunoaşte turma răspândită în toată lumea: „Voi sunteţi oile Mele, oile păşunii Mele şi Eu sunt Dumnezeul vostru", zice Domnul-Dumnezeu. Iisus zice: „Te chem pe nume, eşti al Meu. Te-am săpat pe palmele Mele. (Ezechiel capitolul nr. 34 versetul nr. 31 Isaia capitolul nr. 43 versetul nr. 1 capitolul nr. 49 versetul nr. 16). „Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea". El nu constrânge pe nimeni Să-L urmeze, ci zice: „I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste" (Psalmii capitolul nr. 77:20; Ieremia capitolul nr. 31 versetul nr. 3, Osea capitolul nr. 11:4.).

Sufletul care s-a predat lui Hristos este mai de preţ în ochii Lui decât lumea întreagă: „Eu sunt cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor" (Apocalipsa capitolul nr. 1 versetul nr. 18). „Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina (Isaia capitolul nr. 54 versetul nr. 10). „Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta, şi pe acelea trebuie să le aduc, şi ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor" (Ioan capitolul nr. 10 versetul nr. 16).

Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru ca oamenii să nu moară veşnic. „El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui…El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul Lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor". (Isaia capitolul nr. 33:4-6).

Lasă un comentariu