O personalitate marcantă a Astrei este Grigore Silaşi, primul profesor de limba şi literatura română numit în 1872 la Universitatea din Cluj. 14 ani de carieră universitară au însemnat pentru Grigore Silaşi, fiul protopopului unit din Beclean, o activitate didactică densă şi deosebit de rodnică, concretizată în: prelegeri de literatură şi folclor; seminarii de literatură română închinate unor personalităţi (V. Alecsandri, D. Bolintineanu, Gr. Alexandrescu, G. Asachi, Heliade Rădulescu); lucrări de istorie literară; editări de manuscrise; preocupări serioase de lingvistică, constând în cursuri practice de gramatică, cercetări dialectale, având drept călăuză năzuinţa spre o limbă naţională: „un popor în marea familie a omenirii se simte şi există ca naţiune sau individualitate socială în prima linie prin limba sa naţională". Diverse şi importante alte preocupări întregesc portretul intelectual al cărturarului ardelean, situat de altfel pe o poziţie aparte, considerat pe drept „unul din puţinii noştri savanţi de atunci". Căci, deşi studiase teologia, înclinaţiile sale erau preponderent îndreptate spre cercetarea ştiinţifică, sub formula „ştiinţa e putere". Iar această putere trebuie să pătrundă în popor.
În anii de studiu petrecuţi la Viena, Silaşi a condus „Societatea bisericească-literară a teologilor români din seminarul greco-catolic central" şi a colaborat la întemeierea „României June", respectiv la contopirea „României" cu „Societatea social-literară a românilor din Viena". La Cluj, a întemeiat „Reuniunea sodalilor români", prima asociaţie a meseriaşilor şi comercianţilor români clujeni, a înfiinţat şi condus, până în 1876, societatea „Iulia", a organizat Despărţământul din Cluj al Astrei, al cărei „director onorar" pe viaţă a fost numit în 1896, a îndrumat şi condus, între 1890-1895, prima bancă română din Cluj, „Economul". Prinşi în febra entuziasmului cu care intelectualii sau tineretul studios înfiinţau pretutindeni în Transilvania societăţi de cultură, studenţii clujeni, grupaţi în jurul profesorului Grigore Silaşi, creează în anul universitar 1872/73, societatea de lectură „Iulia", cu scopul cultivării limbii şi literaturii române, al alimentării spiritului social şi al progresului junilor români în cultură. Activitatea culturală pe care „Iulia" a desfăşurat-o sub îndrumarea unor personalităţi marcante ale vieţii publice româneşti, membrii, în acelaşi timp, ai Astrei, s-a distins de la început prin câteva coordonate directoare, comune cu ale Astrei: excluderea conflictelor confesionale şi politice; cultivarea limbii române şi completarea cunoştinţelor membrilor ei prin conferinţe, discursuri, traduceri din opere clasice, concerte; ajutorarea celor lipsiţi.
Sunt de remarcat sufletul şi pasiunea cu care profesorul Silaşi i-a unit pe studenţi în cadrul societăţii lor. Cu sfaturile lui întotdeauna oportune, cu entuziasmul său, el a însufleţit permanent activitatea societăţii, atât în timpul cât ocupa funcţia de preşedinte, cât şi după ce, silit din nou de împrejurări duşmănoase, a fost îndepărtat din funcţia de conducere şi înlocuit cu Aurel Isac. Societatea însăşi a cedat în cele din urmă presiunilor acuzatoare insistente, desfiinţarea ei stârnind indignarea tuturor intelectualilor români, atât din Transilvania, cât şi din România. Legăturile profesorului clujean cu Astra s-au manifestat deci în primul rând teoretic, prin însăşi coincidenţa de idealuri şi apoi, prin participarea activă la desfăşurarea lucrărilor ei, atât în cadrul despărţământului de la Cluj, cât şi în cadrul diverselor adunări din ţară. „Însemnătatea literaturii române tradiţionale" se intitulează dizertaţia scrisă la Cluj, în 1874 şi susţinută în adunarea de la Deva.
La şedinţa de la Sibiu, din august 1876, ascultătorii au primit elogios studiul „Românul în poezia sa poporală", o largă şi argumentată trecere în revistă a trăsăturilor fundamentale ale caracterului românesc, aşa cum se înfăţişează ele în poezia populară, copia aproape identică în toate cu admiratul prototip antic roman, virtuţi de preţ, ce trebuie îngrijite, pentru că atunci, „cu fruntea senină, cu sufletul calm putem privi în viitorul naţiunii române". Partea teoretică a formării şi educării tineretului este conţinutul unei alte dizertaţii, ţinută în adunarea generală a Astrei de la Blaj, în 1877, intitulată „Cugetări despre valoarea şi dezvoltarea caracterului". Ideea pentru care pledează este că „în caracter zace punctul cardinal … care trebuie să-l aţintească o educare raţională şi sănătoasă." Instruirea pe care Silaşi o cere trebuie să îmbine utilul cu plăcutul, atenţia principală trebuind a se acorda istoriei patriei, limbii şi literaturii naţionale, pentru „a planta iubirea de neam şi patrie în piepturile fragede". La adunarea generală de la Şimleu, din august 1878, Grigore Silaşi a dizertat despre „Universitatea din Cotnar şi alalte şcoli româneşti din sec. XV-XVII".
Iată, acestea sunt câteva coordonate referitoare la Grigore Silaşi, vastă personalitate a Astrei şi a culturii româneşti în general.
