Primul ghiocel, prima-ntâlnire, primul viol…

Întrucât au fost cuminţi, au păpat frumos lăpticul de dimineaţă, au participat la acţiuni instructiv-educative, culturale şi sportive şi se aflau… doar „la primul viol", cei şapte golani „care au speriat Estul" au fost puşi în libertate. Mai întâi, trei dintre ei, care şi-au recunoscut fapta, apoi şi ceilalţi patru, care nu şi-au recunoscut fapta, dar nu se făcea să rămână în arest fiindcă s-ar fi simţit discriminaţi în raport cu primii trei şi le-ar fi fost grav încălcate drepturile omului. Plus că ar fi fost şi afectaţi psihic.

Instanţa, în adânca sa înţelepciune şi nemăsuratele sale lumini, a decis că puşlamalele nu prezintă pericol public, iar procurorii, altfel extrem de săritori când e vorba să ceară mărirea pedepsei pentru vreo babă prinsă că vinde pătrunjel la colţul blocului - „pe spaţiul public", îţi dai seama! - au considerat că nu e cazul să se obosească să conteste decizia, „legală şi temeinică", a colegilor magistraţi.

Cert este că întâmplarea (petrecută, altminteri, taman în noiembrie anul trecut) a încins rău de tot spiritele, în aceste zile, şi aşa caniculare: pe oriunde butonezi, ecranele televizoarelor spumegă de revoltă. Analiştii politici, economici, meteorologici, sociologii, psihologii, astrologii, crescătorii de albine, numerologii şi, în general, toţi românii au devenit experţi în violuri. Până şi Codul Fiscal (la care, iarăşi, toată lumea se pricepe) a trecut pe planul doi, toată suflarea patriei concentrându-se asupra scârbavnicului… subiect, ca să zicem aşa, şi nu altfel, adică pe şleau. Nişte harnici realizatori de emisiuni şi-au îndemnat telespectatorii să-şi atârne în piept cocarde albe în semn de solidaritate cu victimele abuzurilor, să se fotografieze cu ele şi să le pună (unde altundeva?) pe Facebook, să vadă mapamondul cum s-a trezit spiritul civic în rândul maselor populare. Ceea ce mulţi au şi făcut, zâmbind larg (nu se ştie de ce) ba, mai mult, le-au pus cocarde până şi căţeilor de companie, de dragul de a se vedea şi de a-i vedea soacra, şogorii, verişorii şi tătăişele, seara, la televizor, ce bine arată ei în „selfie" cu cocardă. Ceea ce denotă cam ce şi cât i-a dus mintea să înţeleagă din toată această „campanie de conştientizare".

Îngrijoraţi, statisticienii s-au reunit în şedinţă, au adunat, au înmulţit, au împărţit, au calculat şi au constatat că, da, stimaţi cetăţeni, în România, supranumită şi „Grădina Maicii Domnului", se execută, meseriaş şi temeinic, în medie şase violuri pe zi. (Aşa. Şi? Să ne spuie ceva nou, ceva ce nu ştiam.)

Între timp, ni se livrează, din oră în oră, informaţii noi de la Vălenii de Vaslui: satul fierbe, în zonă au fost dislocate forţe de ordine să-i ţină în frâu pe localnicii furioşi, împărţiţi în două tabere inegale, mai consistentă fiind cea care îi apără pe cei şapte handralăi: băieţi cuminţi, maică, fără nicio vină, suferă degeaba ei şi părinţii lor, săracii - şi-a dat cu părerea o tanti din localitate, în deplin acord cu primarul, care nu pricepe nici dânsul de ce atâta tevatură: fata nu era cuminte, ea prefera să circule „cu maşina mică" a unui prieten, în loc să se deplaseze cu mijloacele de transport în comun. Din lada cu comori a folclorului au fost scoase vechi „perle" de înţelepciune despre mâţa care, până nu ridică coada, nici motanul nu se dă la ea. Atâta că, odată coada lăsată în jos, motanul îşi vede de treabă, urmând legile nescrise ale firii. În speţa de faţă fiind totuşi vorba de o femeie, siluită pe un câmp vreme de câteva ore, trezită din leşin prin stropire cu ţuică, mutată pe alt câmp şi siluită alte câteva ore, cu „întăriri" anume chemate „să intervină la faţa locului", cu palme, pumni şi picioare în caz de nesupunere. Alt leşin, altă porţie de tărie. Cea mai ordinară prostituată de pe centură, practicantă de bunăvoie a meseriei, cea mai josnică stricătoare de familii, n-ar fi meritat să treacă prin asemenea orori. Satul s-a făcut de râs şi a ajuns să fie dat la televizor - cam atât a reţinut comunitatea locală. Apăraţi şi încurajaţi de „opinia publică" şi de „pretenarii" de pe Facebook, derbedeii, aranjaţi, tunşi şi frezaţi de parcă tocmai i-ar fi lins viţeii pe devlă, în deplină concordanţă cu privirile bovin- sfidătoare şi zâmbetul tâmp, dar „reeducaţi" în cele câteva săptămâni de arest, i-au comunicat unei ziariste că, dacă-i mai enervează mult la nervi, o să-i arate şi ei ce-i aia viol profesionist şi în grup organizat. Solicitat să-şi spună părerea, tatăl uneia dintre haimanale şi-a dat jos pantalonii şi chiloţii, arătând ţării ce are pe dedesubt. Ceea ce desigur, spune totul despre educaţia pe care „săracii băieţi" au primit-o în familie. Măcar unul a recunoscut, senin, că nu-i pare rău de ce a făcut şi ar fi oricând dispus s-o ia de la capăt.

În bună şi pură tradiţie neaoşă, pasiv-agresivă, vâlvătaia se va stinge de la sine şi îndoi-ne-am că vom mai auzi de ea. Numărătorii de violuri o vor lăsa-o mai moale cu număratul cazurilor, pornind de la premisa că acestea se vor înmulţi oricum, politicienii -aşijderea, cu legea castrării chimice (care zace prin sertare de vreo cinci ani), realizatorii de emisiuni cu caracter educativ facebook-ist se vor plictisi de cocarde, violatorii vor zburda liberi, aşa cum au zburdat mai mereu, noi făcându-ne că nu ştim sau, dacă ştim, nu ne pasă. Ghinion.

Ce s-a ales, mă rog, din toată această poveste? Păi, s-a ales că, pe plan extern (în Europa, în Europa!) vom fi percepuţi nu numai ca ţara cu cei mai mulţi corupţi, ci şi ca naţia cu cei mai mulţi violatori. Deja sunt semne: un englez de la un ONG a poposit pe plaiurile vasluiene, să-i înveţe pe localnici cum să „managerizeze" asemenea cazuri delicate. Sătenii i-au dat însă cu tifla, încât britanicul şi-a luat coada la spinare şi a părăsit zona. Adevăru-i că bine a făcut, că şi prin Londra e de „managerizat": un lord englez tocmai a fost surprins în timp ce trăgea pe nas (cocaină) însoţit de două prostituate şi purtând (el, lordul) un sutien roşu. Poftim, aristocrat!

…Aşa că, pe noi să ne lase ONG-urile englezeşti în amarul nostru, în Grădina Maicii Domnului, să ne managerizăm singuri, cu cocarda-n piept, cu proverbele, zicătorile şi cânticelele noastre vechi, cu versuri pline de înţelepciune şi delicateţe sufletească. De pildă: „primul ghiocel, prima-ntâlnire, primul sărut", în care cuvântul „sărut" va fi, obligatoriu, înlocuit cu „viol".

Lasă un comentariu