Patriarhul Teoctist Arăpaşu şi Valea Mureşului Superior (I)

Se împlinesc anul acesta 100 de ani de când Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Teoctist Arăpaşu vedea lumina zilei, iar la acest sfârşit de iulie se împlinesc 8 ani de la trecerea sa în eternitate, motiv extrem de potrivit de a ne aduce aminte de chipul său plin de lumină, de vocea sa blândă şi caldă care a încălzit sufletele noastre, de înţelepciunea sa de care s-a bucurat întreaga ortodoxie românească, şi nu numai, mulţi ani la rând. A stat cu demnitate şi onoare mulţi ani la cârma Bisericii Ortodoxe Române, făcând din aceasta una dintre cele mai apreciate Biserici din întreaga lume.

Din ceea ce a fost Patriarhul Teoctist, va rămâne amintirea pilduitoare a unei vieţi de om, trăită în necontenită şi stăruitoare muncă. Şi vor rămâne şi realizările sale, tot pe atât de bogate, pe cât de larg i-a fost câmpul de activitate, în toate domeniile vieţii româneşti în care a activat: în Biserică, pe teren cultural şi pe cel social-naţional.

Dumnezeu a rânduit ca în timpul zilelor vieţii sale, Patriarhul Teoctist să-şi îndrepte paşii săi şi pe pământul sfânt şi binecuvântat al ţinuturilor mureşene, scriindu-se prin aceasta o pagină de nepieritoare istorie pentru spaţiul transilvănean şi în special pentru cel mureşean. Este vorba de acea memorabilă zi de vară, ziua de 20 august a anului 1995, când a avut loc sfinţirea bisericii din Reghin-Iernuţeni. Slujba de sfinţire a fost oficiată de un numeros sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, avându-l în frunte pe vrednicul de aducere aminte, cinstire şi pioasă pomenire, Preafericitul Patriarh Teoctist Arăpaşu, Întâi Stătătorul Bisericii Ortodoxe Române din acele timpuri, oferind prin aceasta un moment de bucurie sfântă pentru tot spaţiul reghinean, pentru părintele Vasile Chiorean, cel mai însemnat ctitor al bisericii din Iernuţeni, şi pentru toată suflarea creştinească de pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu.

Dintre multele realizări ale vrednicului preot Vasile Chiorean, putem spune că cea mai mare reuşită a sfinţiei sale este desigur, ctitorirea primei biserici noi în oraşul Reghin în regimul comunist, cu toate că lucrările autorizate, după patru ani de aşteptare, avizau reparaţii capitale şi extinderi la biserica veche, fostă greco-catolică înainte de anul 1948. Planul secret privind ridicarea unei biserici noi era ştiut de persoane importante din Sfatul Popular Reghin şi chiar şi de Preasfinţitul Emilian, care, mai apoi i-a şi ajutat cu 110.000 lei.

Lucrările la biserică au durat 10 ani: 1985-1995, iar la noua casă parohială trei ani: 1991-1993. Această osteneală a credincioşilor din Iernuţeni a fost răsplătită la 20 august 1995 prin sfinţirea bisericii de către însuşi Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, înconjurat de Preasfinţitul Andrei al Alba Iuliei, Preasfinţitul Ioan al Covasnei şi Harghitei şi Preasfinţitul Episcop vicar Ioachim al Romanului şi Huşilor şi de un sobor de 57 de preoţi şi diaconi, răspunsurile la strană fiind date de Corul Renaşterea al studenţilor teologi din Cluj-Napoca, în care se aflau şi primii doi fii ai părintelui paroh Vasile Chiorean, respectiv, Vasile-Cătălin şi Claudiu-Dorin, azi preoţi amândoi.

Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist l-a răsplătit pe părintele Vasile Chiorean cu un rând  de veşminte preoţeşti şi cu distincţia cea mai înaltă pentru clerici, „Crucea patriarhală", iar enoriaşilor le-a oferit diplome de apreciere.

Biserica ortodoxă din Iernuţeni este prima biserică din ţinuturile mureşene sfinţită de un Patriarh, iar părintele Vasile Chiorean este primul preot, din această parte de ţară, care a primit „Cruce patriarhală" direct din mâinile Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist Arăpaşu.

(va urma)

Lasă un comentariu