Ştiinţă şi... Religie

Distribuie pe:

„Un Dumnezeu fără suveranitate, fără providenţă şi fără scop în operele Sale, nu ar fi decât destinul sau natura. Or, dintr-o necesitate metafizică oarbă, care este pretutindeni şi totdeauna aceeaşi, nu s-ar putea naşte nicio variaţiune. Toată această diversitate de lucruri, creată după locuri, după timpuri, care constituie ordinea şi viaţa universului, n-a putut să fie reprodusă decât prin cugetarea şi voinţa unei fiinţe, care în mod necesar este existenţa însăşi prin sine însăşi. Noi avem pe Moise, pe profeţi şi apostoli, chiar şi pe Iisus Hristos. Dacă nu ne întovărăşim cu ei suntem tot aşa nevrednici de iertare precum au fost şi iudeii".

Newton (1642-1727) „Din principiile sale matematice", vestit om de ştiinţă, matematician, astronom, alchimist, teolog, mistic, fizician, preşedinte „Royal Society". Este savantul aflat la originea teoriilor ştiinţifice care vor revoluţiona ştiinţa în domeniul opticii, şi în special al matematicii. A creat bazele mecanicii clasice, a contribuit la dezvoltarea calcului diferenţial şi integral. Tot el a arătat că lumina albă este o lumină compusă din radiaţii monocolore. La moarte a spus următoarele cuvinte: „Nu ştiu cum arăt eu în faţa lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării şi se distrează căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoică roşie, în timp ce marele ocean se întinde necunoscut în faţa mea".

***

„O altă cauză a credinţei în existenţa lui Dumnezeu, care ţine de raţiune, iar nu de sentimente, mă impresionează prin greutatea sa. Ea provine din extrema dificultate sau, mai bine zis, din imposibilitatea de a concepe acest imens şi prodigios Univers, cuprinzând omul şi facultatea sa de a privi în viitor, ca pe rezultatul unui destin şi al unei necesităţi oarbe. Cugetând astfel, mă simt nevoit să ADMIT O CAUZĂ PRIMARĂ CU UN SPIRIT INTELIGENT, ANALOG ÎNTR-O OARECARE MĂSURĂ CU CEL AL OMULUI, ŞI MERIT NUMIREA DE DEIST".

Charles Darwin (1809-1882), „La vie et la correspondance de Charles Darwin par De Varigny",

Ed. Reinwald, Paris, 1888, pag. 363, cel mai celebru naturalist britanic, geolog, biolog, autor de cărţi, fondatorul teoriei evoluţiilor speciilor. Teoria evoluţiei omului din maimuţă a fost combătută încă de la apariţia ei de „creaţionişti" şi „conservatorii religioşi", după cum este şi astăzi combătută: „De ce azi ştiinţa cu mijloacele ei fantastice nu reuşeşte să creeze un singur om din maimuţă? Cine a pus primele forme generatoare de viaţă în mişcare? "

***

„Cristos a înviat din morţi,

Cu cetele sfinte,

Cu moartea pe moarte călcând-o,

Lumina ducând-o

Cântând aleluia!"

Mihai Eminescu (1850 -1889), „Poet nepereche" „Poezii postume", Minerva, 1902, pag 7.

„1001 CUGETĂRI"

Lasă un comentariu