Un alt moment istoric pentru Valea Mureşului Superior este reprezentat de vizita Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist la Mănăstirea cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie" din Topliţa, ctitoria celui dintâi Patriarh al României, Elie Miron Cristea.
Mănăstirea „Sfântul Prooroc Ilie" din Topliţa continuă o sfântă tradiţie a spiritualităţii româneşti ce s-a manifestat permanent pe aceste meleaguri. În fiecare an, la data de 20 iulie, este sărbătoare mare pentru toţi locuitorii oraşului Topliţa, la sărbătoarea hramului întâlnindu-se mii de oameni din toate colţurile ţării. Aşadar, mănăstirea a ajuns exact ceea ce şi-a dorit patriarhul Miron, adică un lăcaş duhovnicesc care să reverse cât mai multă mângâiere asupra poporului român, să-l întărească în credinţa strămoşească.
Aşa a rânduit Dumnezeu ca, la data de 20 iulie 1998, Mănăstirea „Sfântul Ilie" din Topliţa, cu ocazia hramului, să fie gazda celui dintâi stătător al Bisericii Ortodoxe Române de atunci, Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, care a slujit Sfânta Liturghie în mijlocul multor ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, preoţi şi diaconi, şi în faţa mulţimii de credincioşi veniţi aici de pretutindeni. A fost o mare sărbătoare pentru Mănăstirea Topliţa, pentru oraşul Topliţa, pentru Valea Mureşului Superior şi pentru întreaga ortodoxie transilvăneană (mărturisesc faptul că l-am întâlnit atunci pe Părintele Patriarh, ba chiar cu îngăduinţa sa, am purtat şi o scurtă discuţie, în cadrul căreia mi-a dat sfaturi şi poveţe).
O altă vizită a Patriarhului Teoctist pe meleaguri mureşene a avut loc tot în municipiul Reghin. Biserica cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel", din Parohia ortodoxă română „Petru Maior" Reghin, este o biserică reprezentativă în acest oraş, o biserică nouă, impunătoare, al cărei principal ctitor este Părintele Ilie Damian. Când biserica a fost terminată şi dotată cu cele necesare desfăşurării cultului divin, aceasta a fost sfinţită în ziua de 24 iunie 2000, de către Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române din acele vremuri, şi de către Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, înconjuraţi de un numeros sobor de preoţi, acest moment fiind un nou prilej de sărbătoare pentru comunitatea reghineană şi pentru ortodoxia de pe aceste meleaguri mureşene.
Tot în luna iunie a anului 2000, Valea Mureşului Superior şi-a scris una din paginile memorabile de istorie. Localitatea Bistra Mureşului este o străveche aşezare românească de pe Valea Mureşului Superior, este o vatră a românismului curat şi a creştinismului ortodox pur şi sănătos. Memorabila biserică ortodoxă din Bistra Mureşului, comuna Deda, cu hramul „Tuturor sfinţilor" şi „Sfântul Ioan Botezătorul", a fost ridicată între anii 1986-2000. Preot slujitor este Părintele Sergiu Andone. Este o biserică impunătoare, ceea ce l-a determinat pe Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române să o denumească „Catedrala Văii Mureşului".
Într-adevăr, este o minunată catedrală a ortodoxiei de pe aceste meleaguri. În ziua de 25 iunie 2000, această măreaţă catedrală a fost sfinţită de însuşi Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul României, alături fiindu-i Înaltpreasfinţitul Andrei al Alba Iuliei, Înaltpreasfinţitul Cristofor, Mitropolit de Praga, Preasfinţitul Ioan al Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Vasile, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, înconjuraţi de un numeros sobor de preoţi (peste 80) şi diaconi.
Acestea sunt doar câteva dintre cele mai importante episoade ale legăturii dintre vrednicul de cinstire şi pioasă aducere aminte Patriarhul Teoctist şi Valea Mureşului Superior. Cu siguranţă, Patriarhul Teoctist a păşit de mai multe ori pe acest pământ sfânt al Mureşului Superior. Patriarhul Teoctist a intrat în istorie, scriind, cu sufletul, cu viaţa şi faptele sale măreţe, pagini de o neîntrecută frumuseţe morală care se vor impune posterităţii ca o comoară scumpă, vrednică să fie păstrată şi cinstită. De aceea, cu gândul înălţat spre cer îl rugăm pe Dumnezeu să-l odihnească cu Drepţii Săi, hărăzindu-i un loc fericit în Împărăţia Sa cea veşnică.
(sfârşit)
