Cu prilejul împlinirii a trei ani de când a fost dat jos din funcţie de către popor, prin referendum, şi repus în ea de către Curtea Constituţională prin „erată", dl Traian Băsescu ne-a anunţat că e hotărât serios pe muncă şi are de gând, nici mai mult, nici mai puţin, „dăcât" să scrie o carte. Că, vorba, cântecului, „nu e om să nu fi scris o poezie, măcar o dată, doar o dată-n viaţa lui".
…Bine, dl Băsescu n-are chiar fire de poet, deşi, acum câţiva ani, în cadrul emisiunii Divertis - Serviciul Român de Comedie, ne-a citit, cu lacrimi în ochi, o elegie din creaţia proprie, scrisă pe vremea când era navigator, despre un drum care ducea la un cimitir cu ţărâna răvăşită (sau cam aşa ceva), în orice caz, elegia nefiind tocmai potrivită cu specificul emisiunilor moderate de Toni Grecu şi Gyuri Pascu.
Ceea ce nu înseamnă că dl Băsescu nu poate fi un bun prozator. Şi nici n-ar fi primul preşedinte de ţară care să se fi angrenat în acest nobil demers: atât înaintaşul său, dl Emil Constantinescu, cât şi urmaşul Iohannis au scris cărţi de citit. Dl Constantinescu, cel puţin, a comis o scriere aşa de mare şi de groasă (ditamai tetralogia) încât nimeni n-a apucat s-o citească din doască-n doască. Chiar dl Iliescu (scriitor şi dânsul) a recunoscut cinstit că lucrarea colegului său într-ale preşedinţiei e aşa de voluminoasă încât lui, unuia, îi e frică să se şi apropie de dânsa. Plus că era şi foarte scumpă deoarece era învelită în piele naturală. Cât despre dl Iohannis, nici n-a ajuns bine la Cotroceni, că a scris deja două cărţi. Prima se numeşte „Pas cu pas", iar a doua - „Primul pas". Ce-i drept, normal ni s-ar fi părut să fie invers, în sensul că, mai întâi, faci primul pas, după care o iei, pas cu pas, la deal sau la vale. Dar, mă rog, fitece scriitor cu concepţia proprie asupra operei proprii.
În ce-l priveşte pe dl Băsescu, dânsul pare, deja, un autor bine organizat, cu materialul literar conturat şi structurat, cu chibzuinţă, pe teme şi capitole.
În primul rând, a precizat domnia sa la televizor, lucrarea va fi „o carte generală", ştiut fiind că, de obicei, cărţile se împart în mai multe grupe (sau grupuri, cum doriţi): cărţi generale, cărţi particulare şi „almanahe". În al doilea rând, ea nu va fi, propriu-zis, caligrafiată cu creionul pe hârtie, autorul recunoscând că „nu are aplecare spre scris" (ei, dar parcă toţi cei ce scriu au vreo aplecare în acest sens?), aşa că dl Băsescu a decis să povestească de unul singur în faţa microfonului şi apoi să cheme pe careva să-i transcrie spusele. În al treilea rând, suntem încredinţaţi că „gradul de sinceritate va fi de 100%... Decât să scriu o minciună, mai bine nu scriu". Ceea ce este de apreciat, din capul locului. (Plus că, potrivit legilor în materie, nu trebuie să spui tot ce gândeşti, nu trebuie să scrii tot ce spui şi nu trebuie să publici tot ce scrii).
Cât despre conţinutul volumului, dl Băsescu este destul de zgârcit, nu vrea „să vorbeşte" prea mult despre carte, ceea ce, iarăşi, e normal: doar n-o să te apuci să povesteşti la televizor ce ai de gând să aşterni pe hârtie, ăăăă… pe microfon, că n-o să te mai citească nici serviciile secrete.
În orice caz, cartea va fi despre ultimii zece ani de mandat, cu un capitol dedicat răpirii jurnaliştilor români în Irak, alt capitol va fi despre diverse evenimente, cu trimiteri la documente, altul, în fine, dar nu în ultimul rând, despre doamna Udrea, care l-a atras pe autor (încă de când a cunoscut-o), „atât ca femeie, cât şi ca inteligenţă". Spre deosebire de Brigitte Bardot, „doamna aceea care era foarte frumoasă pe timpul regilor Franţei", care n-avea cum să-l atragă, fiind şi mare apărătoare a maidanezilor. În absenţa altor informaţii, bănuim că alte capitole vor fi dedicate creşterii nivelului de trai al populaţiei, construirii a mii şi mii de kilometri de autostradă, construirii de şcoli şi spitale etc., fapte ce s-au produs în ultimii 10 ani. Câteva pagini vor purta - bănuim - titluri precum „Dragă Stolo", „Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu", „Măi, păsărică, n-ai şi tu treabă azi?" (din ciclul „Relaţia cu presa"), „'Tu-i papucii lui" (despre podul de la Mărăcineni, pe care îl luase apa la inundaţii), „Voi face tot ce-i mai bine pentru România: voi prinde toţi câinii" etc.
În vederea realizării acestei cărţi „generale", dl Băsescu s-a apucat, ca un „şcoler" conştiincios, să-şi reîmprospăteze cunoştinţele de morfologie, sintaxă şi stilistică, anunţând, pe blogul personal, că ştie deja cum se scrie „m-am", în sensul că el se scrie despărţit (cu excepţia, desigur, a cazului în care e vorba de mam' mare şi tanti Miţa. Sau tanti Nuţi - n.n).
Una peste alta, aşteptăm cu nerăbdare opul dlui Traian, care op se va epuiza, precis, încă de la lansarea la apă, dar, nu-i nimic, îl vom citi epuizat gata.
Întrucât e de presupus că volumul va conţine şi un capitol special despre navigaţie (căci nu există autor pe opera căruia să nu atârne, grea ca o ancoră, amprenta profesiei), ne permitem, ca simpli cetăţeni, să-i atragem atenţia că nu se spune corect: „vapoarele se scufundaseu". Corect se spune: „vapoarele se scufundaserău", că e mai multe.
