A ajuns Târgu-Mureşul un sat al nimănui?

Distribuie pe:

Mormanul de haine vechi, destul de consistent, de pe malul Pocloşului, constituit din plapume şi pături, ceva lenjerie de pat, înnegrite de praf de cauciuc sau de uleuiuri de tot felul, dau impresia că ele provin dintr-un mediu industrial. La prima vedere, de la atelierul de vulcanizare de peste drum, de la intersecţia străzilor Budai Nagy Antal cu Tudor Vladimirescu. Au fost aruncate pe malul Pocloşului cu mai bine de o săptămână şi, cu toate că ele stau ca o bârnă în ochiul bunului gospodar, nu deranjează pe nimeni, nici pe locuitorii din vecinătate, dar nici pe cei însărcinaţi cu curăţenia, ordinea şi liniştea oraşului. Aceasta, cu atât mai mult cu cât abia cu două luni în urmă cei de la „Apele Române" au executat lucrări de amploare de decolmatare a pârâului, tocmai pentru a-l avea cu toţii curat. Numai că, păstrarea albiei şi a malurilor acestuia în bune condiţii nu depinde numai deei, ci în primul rând de cetăţenii oraşului şi de edilii acestuia.

Pentru că mormanul de haine de care vorbim nu pune în pericol sănătatea oamenilor, dar supără la vedere, am lăsat să vedem dacă cineva se autosesizează sau autorităţile intervin în cele din urmă. Nici vorbă, din moment ce ele se află şi azi, 31 august, după mai bine de o săptămână, la locul lor. Văzând că nimeni n-aude şi nu vede, între timp am mai făcut ceva demersuri. Aşa de pildă, întâlnind un poliţist de la „locală", ce-i drept era în concediu, i-am spus despre ce este vorba. Mi-a promis că va sesiza colegii, dar nu mai ştim nimic mai departe. Întâmplarea a făcut ca luni, 27 iulie a.c., pe la ora 20.00, să dau peste un echipaj al Poliţiei naţionale, care, întâmplător staţiona cu maşina tocmai vizavi de maldărele de haine cu pricina, pe care, preocupaţi de întocmirea unor documente, nu le-au sesizat decât cu sprijinul subsemnatului, ca simplu cetăţean al urbei, căruia îi pasă de cum arată oraşul. Rugându-l să-şi folosească autoritatea, sesizând personal colegii de la Poliţia Locală, pentru a lua măsurile în consecinţă, m-a frapat răspunsul dat: „Aiurea, ăştia nu se deranjează pentru aşa ceva!" Văzându-mă oarecum descumpănit de răspuns, a intervenit imediat şi m-a asigurat că va lua în cele din urmă dânsul măsurile cuvenite pe care mi le şi enumeră. Ori că va sesiza Salubriserv, ori va face o poză pe care o va pune pe pagina de Facebook, a nu ştiu cui, şi lucrurile se vor rezolva.

Iată că ne aflăm la sfârşit de săptămână, astăzi este vineri, şi totul „cum a fost aşa a rămas". Cu asemenea atitudini din partea societăţii civile, dar mai ales a oficialităţilor, ce pretenţii mai putem avea în privinţa păstrării civilizate a imaginii oraşului? O dovadă crasă că nimeni nu face nimic, că nimănui nu-i pasă de ce se întâmplă prin oraş, de cât de pline sunt trotuarele şi spaţiile verzi, locurile de joacă ale copiilor de excrementele câinilor de apartament scoşi la plimbare, care azi-mâine ne vor întrece numeric, de cât de presărat este oraşul de pungi de hârtie şi plastic, de pachete şi pacheţele, de coji de seminţe, de coşurile de gunoi ce dau pe dinafară, de mizeria din jurul băncilor de agrement şi multe altele. Pentru că oraşul nu înseamnă doar centrul urbei şi câteva locuri bine monitorizate. Şi atunci când cetăţeanul de rând le vede pe toate acestea, când ştie că la 112 se cam sună degeaba, este privit cu ostilitate sau cu suspiciune, se întreabă ce rost ar mai avea atitudinea sa civică? Doar să-şi bată cuie în talpă?

 Credem că, cei de la Primărie ar trebui să fie primii care să „sară în cizme" pentru a vedea ce se mai întâmplă pe „moşia" lor şi să intervină competent şi responsabil. Iar în această privinţă ar fi cazul să se dovedească mai exigenţi faţă de propriile standarde. Provocările sunt multe şi mari, ele se schimbă de la o zi la alta, iar acei edili care se respectă trebuie să aibă soluţii operative şi adecvate pentru toate. Conducerea primăriei, consilierii municipali, care „cam taie frunză la câini" ar trebui să se mai ocupe şi de aceste probleme, mult mai importante decât a face pomeni electorale pentru a-şi proteja perpetuarea pe funcţii, chiar cu riscul de a-i învrăjbi pe unii cetăţeni cu alţii.

 

Lasă un comentariu