Itinerar turistic (III) - Mănăstirea Hurezi - judeţul Vâlcea

Distribuie pe:

De la Mănăstirea Arnota am coborât la Horezu, un oraş situat la 45 de kilometri de municipiul Râmnicu Vâlcea, pe DR 67, şi la 70 km de Târgu-Jiu, pe o şosea impecabilă. Centru de artă populară tradiţională, cunoscut în ţară şi peste hotare prin ceramica de Horezu şi prin Târgul de artă populară ,,Cocoşul de Horezu", ce se ţine, anual, în prima săptămână a lunii iunie, manifestare ce atrage mii de turişti din ţară şi străinătate, localitatea fiind cunoscută şi prin Mănăstirea Hurezi, ctitorită de Constantin Brâncoveanu. Acest aşezământ monahal, atestat documentar din timpul lui Vlad Călugărul, şi-a păstrat stilul autentic brâncovenesc, fiind considerat o veritabilă vatră de cultură prin găzduirea aici a Bibliotecii ctitorului, cu peste 300 de cărţi şi manuscrise de o inestimabilă valoare. Prin faptul că păstrează toate clădirile originale aproape neschimbate, ansamblul monahal de la Hurezi a fost inclus, începând cu anul 1993, pe lista monumentelor UNESCO. Locaş de cult, necropolă domnească, locaş de cultură, zidit între anii 1690 - 1692, ansamblul monahal, organizat pe două nuclee concentrice, are în centru Biserica mare, cu Hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena". În afara incintei principale, spre răsărit, Maria Brâncoveanu a ridicat Bolniţa Mănăstirii, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului", cu o biserică construită în 1696.

La Hurezi întâlnim un stil original al artei româneşti, care a marcat modul de a construi biserici în Ţara Românească. Iconografia păstrează tradiţia bizantină, dar prezintă şi teme de noutate.

Domnitorul Constantin Brâncoveanu a dorit pentru Hurezi construirea unui ansamblu monumental cu impunerea unui stil arhitectual şi întemeierea unei mănăstiri-model, un loc în care se întâlnesc trăirea duhovnicească, arta, istoria, cultura.

Hurezi a avut obşte de monahi până la anul 1872, când a devenit mănăstire de maici, cum este până în zilele noastre. Pe lângă bibliotecă, în incinta mănăstirii, pe latura sudică, se află fosta casă domnească, transformată astăzi în muzeu, adăpostind colecţia de artă veche, icoane, broderii, orfevărie, piese de mobilier liturgic, tipărituri, manuscrise. Constantin Brâncoveanu a obţinut pentru cea mai dragă dintre ctitoriile sale o comoară de sfinte moaşte.

În timp ce mă deplasam spre Mănăstirea Polovragi, impresionat de ctitoria Domnitorului Brâncoveanu, m-am gândit la jertfa lui pentru credinţă şi neam. Oare câţi dintre demnitarii noştri de azi ar primi cununa muceniciei când li s-ar cere să se lepede de crezul lor? Oare, să fie un blestem peste neamul românesc faptul că ne trădăm conducătorii şi îi condamnăm la moarte?

Revenind la istorie, merită să ne aducem aminte de domnitorul Constantin Brâncoveanu, ales domn al Ţării Româneşti în anul 1688, trădat de boierii români în 1711, şi acuzat de trădare de către turci. A fost mazilit şi dus la Istanbul împreună cu cei patru fii şi cu sfetnicul său Ianache. Închişi în închisoarea din Edicule, fiind acuzaţi de relaţii ascunse cu duşmanii Porţii Otomane, pentru a li se cruţa viaţa, li s-a pretins 20.000 pungi de aur sau să renunţe la religia ortodoxă şi să i se închine lui Allah, să renunţe la Hristos, împreună cu toţi ai lui. „Nici eu şi nici familia mea nu vom renunţa la a ne închina lui Unul Dumnezeu Adevărat - a declarat domnul Ţării Româneşti. Pe 15 august 1714, când creştinii prăznuiau Adormirea Maicii Domnului, chiar în ziua în care voievodul împlinea 60 de ani, sultanul Ahmet al III-le i-a decapitat pe toţi şase, trupurile lor fiind aruncate în mare. Trupul domnitorului a fost pescuit de greci şi îngropat într-o insulă din largul mării. Soţia sa a adus trupul lui Constantin în ţară şi l-a îngropat la Biserica „Sfântul Gheorghe-Nou" din Bucureşti, ctitorie a domnitorului.

În 1992, pentru credinţa lor în Hristos, Biserica Ortodoxă i-a canonizat pe cei şase martiri, ziua de prăznuire fiind aleasă la 16 august.

Cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la martiriul din Istanbul, Biserica Ortodoxă a aşezat rămăşiţele domnului într-o raclă ce se află în prezent la Biserica „Sfântul Gheorghe-Nou" din Bucureşti, iar în anul acesta, se pare că „drept răsplată", musulmanii vor să construiască o mare moschee în Bucureşti. Doamne, dă-le înţelepciune mai marilor neamului românesc, să ne ferească de batjocură şi prea multă umilinţă!

Lasă un comentariu