În data de 19 iulie a.c. în localitatea Dedrad, com. Batoş a avut loc un important eveniment: dezvelirea şi sfinţirea bustului eroului naţional Avram Iancu şi a Crucii Eroilor Neamului. Bravo primarului! Bun gospodar şi iubitor de cultură, care nu e la prima „abatere" de genul acesta, a mai dezvelit la Batoş bustul agronomului Ion Ionescu de la Brad şi a inaugurat un bogat Muzeu de Istorie şi Etnografie. Ideea călăuză a primarului în acest demers este să aducă istoria aproape de noi, în faţa noastră, să transferăm istoria din manuale în stradă, din abstract în concret, în faţa ochilor noştri şi de aici, în minte şi în suflete.
Generoasă şi nobilă idee, numai că, în buna tradiţie românească, după care nu trebuie să fie nici o iniţiativă fără opozanţi şi cârcotaşi, şi în cazul acesta au existat voci care au întrebat dacă există o legătură între Avram Iancu şi Dedrad şi dacă era necesară amplasarea acestui bust. Un răspuns facil, la îndemâna fiecăruia, ar fi că cel numit „Craiul Munţilor" are legătură şi aparţine nu numai fiecărui sat din Ardeal ci şi fiecărui om trăitor pe aceste meleaguri. Pe lângă aceasta, există o legătură strânsă a Dedradului, a comunei Batoş, cu revoluţia din 1848, al cărei conducător a fost Avram Iancu. Şi o să exemplificăm. Din zona noastră s-au înscris voluntari în Legiunea a XII-a, cu sediul în Teaca-Reghin, condusă de prefectul Constantin Romanu Vivu, patriot român, născut în Pintic (sat lângă noi), mai mulţi localnici şi nu numai români (Logigan Crăciun) ci şi saşi (Getfel Ioan din Dedrad) sau maghiari (Nagy Francisc). În aceste locuri au fost mai mulţi „monorişti" - oameni care au jurat credinţă împăratului la Monor (în imediata noastră vecinătate) şi care mai apoi au fost vânaţi de trupele secuieşti şi omorâţi ca trădători de acei „judecători de sânge". Din Goreni au fost omorâţi 29 de bărbaţi, în martie 1849. Din Batoş se trăgea Daniel Schuller, martor ocular şi cronicar al evenimentelor din 1848. Saşii din Dedrad şi din Uila au făcut parte dintr-o delegaţie la Pesta pentru a cere formarea unui „scaun săsesc" în jurul Reghinului. În toamna anului 1848 de-a lungul drumului Reghin-Dedrad-Goreni-Batoş se desfăşura exodul locuitorilor din Reghin, din faţa trupelor secuieşti care înaintau spre oraş. Localnicii i-au întâmpinat cu condescendenţă şi, într-un impresionant sentiment de solidaritate umană, i-au ajutat. Prin zona noastră au trecut în retragerea din toamna anului 1848 trupele vicecolonelului Urban, comandantul Regimentului II de grăniceri din Năsăud şi tot pe aici au trecut, în vara anului 1849, armatele ţariste (generalii Grotenheim şi Pavlov) care, venind dinspre Batoş, ajung prin Dedrad la Reghin, de unde se îndreaptă spre Târgu-Mureş. Să ne imaginăm cât de greu a fost pentru localnici să suporte „consecinţele" acestor treceri ale oştilor.
Mai adăugăm că iniţiativa lăudabilă a primarului Dinu Cotoi nu a însemnat „risipă de bani", amenajarea statuii neputând fi foarte costisitoare, bustul fiind transferat dintr-una din fermele fostului Gostat Batoş; sculptura a fost realizată de sculptorul Jorga Francisc, pe vremea când director al IAS Batoş era ing. Sbârcea Tiberiu.
Datele inserate sumar şi selectiv în acest material sunt suficiente pentru a justifica amplasarea statuii în Dedrad, mai ales atunci când e vorba de Avram Iancu, care „s-a ridicat în mijlocul poporului său la o înălţime aproape mistică",
*Titlu împrumutat din revista „Vatra"
