Pacientul: „Dom' doctor! Am început să uit. Cum se spune, de la mână până la gură. Bunăoară, ce-am mâncat ieri; cum îl cheamă pe vecinul cu care mă salut şi vorbesc aproape zilnic; unde mi-am pus ochelarii şi banii... Sunt sigur că sufăr de alzheimer".
Medicul: „Nici vorbă de aşa ceva! Pentru că cei cu alzheimer nu-şi dau seama că uită. Sau cum se spune: ei uită că uită. Ca urmare, nu aceşti bolnavi neuropsihici sunt trişti, nervoşi şi chinuiţi, ci ocrotitorii lor! Membrii famililor şi apropiaţii acestora, cum ar fi: rude, prieteni, vecini, medici, cadre medicale, asistenţi sociali, servitori şi servitoare. Dumneavoastră, însă, păreţi a fi un om normal, atât fizic cât şi psihic. Evident, s-ar putea să suferiţi de anumite boli. Nu, însă, de alzheimer! Pentru că până la instalarea deplină a acestei suferinţe nedureroase, fizic ar fi trebuit să parcurgeţi câteva etape succesive şi deosebit de neplăcute. Spre exemplu: zile în şir, săptămâni şi luni să nu vă mai aduceţi aminte cum vă numiţi, ce vârstă aveţi şi pe ce stradă locuiţi; să uitaţi să trageţi apa la wc; apoi să nu vă mai amintiţi unde se află wc-ul din propria dumneavoastră locuinţă, iar în final să uitaţi să vă daţi pantalonii jos pentru a vă face necesităţile fiziologice. Şi încă o precizare: suferindul de alzheimer este nu numai imprevizibil, dar şi extrem de capricios. Bunăoară, când mănâncă şi bea în neştire, când devine extrem de mofturos, răbdând de foame şi de sete!
În toate cazurile uită că uită, inclusiv mersul la wc, spălatul mâinilor, al obrazului şi al gurii. Din nefericire, nimic nu poate să-i corecteze comportamentul. Nici bunătatea şi nici severitatea. Fie moderate, fie exccesive. Este recomandabil ca măcar cei din preajma lui să nu uite că au de-a face cu un om care, nu numai că nu vrea să uite, dar nici nu ştie că uită! Neînţelegând nimic din ceea ce i se întâmplă. Neputând să facă distincţia dintre bine şi rău. Dar nici dacă le cauzează celor apropiaţi lui vreun necaz. Durerea fizică o simte, dar nu înţelege cine a cauzat-o şi nici de unde vine! Aşadar, staţi liniştit că încă n-aţi pornit pe lungul, întortocheatul şi anevoiosul drum pe care îl parcurge, zi de zi şi clipă de clipă, bolnavul de alzheimer!"
Notă: Se cuvine să facem măcar două precizări:
1.- Denumirea acestei specialităţi medicale provine de la numele celui care, pentru prima oară în lume, a definit-o în mod ştiinţific: medicul psihiatru şi neuropatolog german Alois Alzheimer (n.14 iunie 1864 - d.19 dec.1915);
2.-Dacă admitem că uitarea selectivă nu-i un defect, atunci evident că admitem şi faptul că acest fenomen biologic şi uman este în firea omului sănătos la minte şi la trup!
