SĂ FIE „LINIŞTE" ÎN CAMPUSURILE UNIVERSITARE!

Distribuie pe:

Participarea la activităţile cu caracter civic, inclusiv la viaţa politică, precum şi dreptul la o informare corectă sunt garantate de Constituţia României (art. 30 - Libertatea de exprimare şi 31 - Dreptul la informaţie). Contravenind flagrant acestor articole din legea fundamentală a ţării este un recent proiect de lege propus de 12 parlamentari ai PSD şi de unul al minorităţilor naţionale, cu un articol unic şi care se află în dezbatere publică pe site-ul Camerei Deputaţilor; acesta ar aduce ca noutate interzicerea activităţilor politice în unităţile de învăţământ superior şi în campusurile universitare.

Iată cum este formulat textul preconizatei legi: „În unităţile şi instituţiile de învăţământ, în campusurile aparţinând unităţilor şi instituţiilor de învăţământ [,] precum şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politicăşi prozelitismul religios." (s.n.)

Formularea enunţului îşi are „subtilitatea" ei (ca să ne exprimăm elegant!). Prevederile, cât priveşte învăţământul preuniversitar, există de mult, în legislaţia noastrăşcolară- cu excepţia celei pe care am evidenţiat-o prin aldine -şi în cea privitoare la învăţământul superior. Rezultă de aici că singurul scop al acestei legi ar fi restrângerea, ba chiar interzicerea participării studenţilor la activitatea politică.

România este, demografic şi cât priveşte conştiinţa civică, o societate „fracturată": pe de o parte, un tineret debusolat, apatic, cu interesele canalizate spre aspecte minore ale vieţii, bine spălat pe creiere, iar, pe de alta, generaţia vârstnică, traumatizată de sechelele epocii comuniste, obedientă faţă de putere, tocmai pentru că este temătoare pentru ziua de mâine. Lipsesc, la modul activ cetăţenesc, cele câteva milioane de români expatriaţi, partea activă a ţării, maturăşi dinamică, mai greu de manevrat politic, dar care e capabilă- uneori chiar de la distanţă- să genereze surprize electorale, cum s-a şi întâmplat la ultimele prezidenţiale.

Mai rămâne o categorie socială mai greu manipulabilă, uneori rebelă, cu un grad de cultură mai ridicat şi care poate acţiona sub impulsul idealismului specific vârstei: studenţimea. În viziunea iniţiatorilor acestei legi discriminatorii, tineretul studios ar trebui să stea în banca lui, să-şi vadă de carte, să nu deranjeze eventualele calcule politic(ianist)e. Citez din expunerea de motive: „Dacă dispoziţia legală ar rămâne cea care este în acest moment în vigoare, cu siguranţă la următoarele scrutinuri electorale, mai exact chiar anul viitor, campusurile universitare sau instituţiile de învăţământ (în special cele universitare) vor fi din nou populate [sic!] cu evenimente şi acţiuni de tip promovare electorală, acţiuni care vor afecta procesul de pregătire al studenţilor şi îi vor îndepărta pe aceştia de la procesul de învăţământ. "

Mai întâi, vă rog să observaţi, dragi cititori, gafa lingvistică de proporţii, care nu are ce căuta într-un text de lege, prin care e dovedit şi gradul de (in)cultură a iniţiatorilor acesteia: verbul „a popula" presupune conceptul [+ uman] sau [+ animal]: un teritoriu poate fi populat cu locuitori, cu nişte specii de animale, dar nu şi cu „evenimente şi acţiuni"!

E necesar ca un text legislativ să aibă un grad înalt de generalitate, el nu trebuie să fie un rezultat al unor situaţii conjuncturale; or, acest act legislativ pare a izvorî mai cu seamă din grija felului în care ar reacţiona studenţii şi cum ar vota aceştia dacă campania electorală de anul viitor s-ar desfăşura şi în campusurile universitare.

Apoi, cu rare excepţii, studenţii sunt majori; nu înţelegem de ce acestora li s-ar refuza un drept pe care îl au tinerii de vârsta lor, fie că aceştia muncesc, că sunt şomeri sau sunt asistaţi social. La ţară, în căminele culturale, la oraş, în cele mai diverse spaţii, se organizează mitinguri electorale; nimeni nu contestă dreptul tinerilor care nu sunt cuprinşi în procesul educativ de a lua parte la acţiuni cu caracter electoral sau politic. E drept, însă, spre deosebire de studenţi, aceştia votează comme il faut (cum trebuie), vorba francezului, şi nu pot produce surprize prea mari partidelor politice.

O încercarea de a impune tăcere opiniilor studenţimii nu a avut-o, până acum, niciun legislativ de la noi, şi nu credem că se mai găseşte în vreo legislaţie din Uniunea Europeană! Aşadar, am putea da şi noi un exemplu de urmat, măcar într-o privinţă, tuturor ţărilor din U.E, şi nu doar „naţiunilor de geantă latină, însă ", vorba lui Tache Farfuridi din „O scrisoare pierdută" a lui I. L. Caragiale.

Lasă un comentariu