Scriam, cu alt prilej, că am înregistrat, la alegerile prezidenţiale, o inflaţie de candidaţi, dar că lipseşte „terapeutul". Până la urmă, populaţia şi-a ales „terapeutul" în persoana lui Klaus Iohannis. Şi, cu o largă majoritate de voturi. Şi-a ales, aşadar, acel „terapeut", despre care englezul David Hawins - creatorul unei scale a stărilor de conştiinţă, spunea în una din cărţile sale că „omenirea are nevoie să fie ajutată să gândească raţional; să poată distinge între «adevărat» şi «fals»"…
Sigur, noi toţi, cei care l-am votat pe Klaus Iohannis, nu aşteptăm de la preşedinte (de la politicieni, în general) planuri măreţe, de schimbare din temelii a ţării, nu fapte care să înalţe România pe noi culmi de civilizaţie şi progres, ci o politică prin care lifturile să meargă, apa să curgă la robinet, gropile să dispară, autostrăzile, în sfârşit, să… apară, iar noi, românii de rând, să nu mai fim umiliţi în propria ţară!
Din păcate, deşi cu prerogativele reduse (dar cu influenţă mare, totuşi), la mai bine de şase luni de la instalarea lui Iohannis la Cotroceni, aceste preocupări „omeneşti" lipsesc de pe agenda preşedintelui. Mulţi s-au şi întrebat: „Ce a făcut, până acum, preşedintele, de la instalarea în cea mai înaltă funcţie?" „Tace şi face", a fost răspunsul unora din anturajul său. Bine, dar ce face? S-a schimbat ceva de când a venit Klaus Iohannis la Cotroceni? Este „un altfel de politică"?, se simte ceva în „România lucrului bine făcut"? Deşi este, încă, prematură o apreciere de ansamblu asupra activităţii preşedintelui, pe oricine de pe stradă ai întreba, îţi va răspunde că „nu s-a schimbat nimic"! Cel puţin, deocamdată… există, încă, o prăpastie între preocupările sale şi viaţa de fiecare zi a românilor.
Şi totuşi, prin ceva anume Klaus Iohannis a ieşit în evidenţă. Prin apetenţa pe care preşedintele o are - alături de „prima doamnă", Carmen Iohannis - pentru vizite în străinătate. În primele luni de mandat, Klaus Iohannis a avut o vastă activitate externă. Ceea ce, la urma-urmei, nu e rău, dacă şi aduce foloase ţării!, el vizitând Germania, Franţa, Spania (de două ori), Serbia, Croaţia şi Polonia. În plus, a participat la reuniunile Consiliului European de la Bruxelles, în majoritatea acestor vizite fiind însoţit de soţia sa, Carmen. Ultima sa deplasare externă a fost la Salzburg, invitat de preşedintele Austriei, Heinz Fischer. Aşa se face că şeful statului a cheltuit banii de deplasări externe. Drept care, Administraţia Prezidenţială va primi peste 10 milioane de lei pentru „Autorităţi publice şi deplasări externe".
Dar faptul că avem, cum scriam la început, un preşedinte „de lux" o denotă şi alte exemple. „Fondul de protocol şi reprezentare al preşedintelui a crescut - în „România lucrului bine făcut" - de la 720.000 lei, în 2014, la 1.120.000 lei, în mandatul noului preşedinte. În plus, bugetul prevede - conform datelor publicate de EvZ - un aşa numit „Fond al preşedintelui", de 170.000 de lei. Apoi, cu „Maşini, echipamente şi mijloace de transport" cheltuielile au „sărit" de la 27.000 de lei, în 2014, la 800.000 în 2015. Başca faptul că preşedintele Iohannis a beneficiat, în acest an, de o majorare cu 350% a indemnizaţiei, iar Guvernul a luat în calcul achiziţionarea unei aeronave pentru şeful statului. Totodată, presa a relatat că Mercedes Benz urma să livreze lui Klaus Iohannis o maşină de 120.000 de euro, S-klasse, maşină achiziţionată de SPP. Or, dacă luăm în calcul toate aceste cheltuieli, cât şi faptul că, RA-APPS cheltuie circa 900.000 de euro pentru renovarea vilei preşedintelui României, nu avem un „Preşedinte de lux"? Ba, încă, cum…!
Sunt, însă, atâtea alte probleme de interes general despre care preşedintele nu a suflat o vorbă, iar consultările de până acum organizate - unele, în scop propagandistic - la Cotroceni, cum ar fi, bunăoară, depopularea României, faptul că migraţia în loc să scadă, se accentuează. Preşedintele nu ar trebui apoi să rămână indiferent nici la cauzele care generează sărăcia, apreciată de specialişti drept de departe cel mai important factor care generează intenţia de a emigra.
Pe de altă parte, poate neglija preşedintele Iohannis faptul că, potrivit Organizaţiei Mondiale a Muncii (OMM), în România, 15% dintre tineri sunt „prea educaţi" comparativ cu cererea pieţei? Mulţi români (mai ales, transilvăneni) aşteaptă de la preşedintele Iohannis un răspuns (prin fapte şi acţiuni) la întrebarea: va mai continua, sub mandatul Domniei sale, ca toleranţa proverbială a românilor să încurajeze aroganţa udemeriştilor, a celor care, fiind mereu în Parlament, au întins coarda, fără ca fostul preşedinte să-i avertizeze că „totul are o limită"? Deocamdată, dinspre Cotroceni, linişte şi pace!
Fireşte, Klaus Iohannis este încă - cum scriam şi cu alt prilej - la început de mandat, iar analiştii apreciază că primul mandat va fi probabil de adaptare la ceea ce se întâmplă în România. Însă un lucru este cert: cu cât „adaptarea" va fi mai rapidă şi mai eficientă, cu atât va fi mai bine şi pentru Iohannis (dacă mai vrea să prindă un al doilea mandat!), cât şi, mai ales, pentru România.
Deocamdată, un lucru nu poate fi eludat: Klaus Iohannis este perceput - după cele peste şase luni de mandat - drept un „Preşedinte de lux". Care tace şi face doar vizite în străinătate! O spun cetăţenii, nu noi!
