Săptămâna trecută, când scriam „la o cafea, despre una, despre alta", despre căldura excesivă care toropise oraşul, mai că-mi venea să schimb acel „la o cafea" cu un răcoritor „la o limonadă...".
Din fericire, căldura caniculară n-a zăbovit mult pe la Târgu-Mureş.
Faţă de ce călduri tropicale au fost zile şi nopţi de-a rândul, prin vestul, sudul şi sud-estul ţării, aici a fost aşa, ca o vâlvătaie care a venit repede şi a plecat cum a venit!
Acum, că aproape peste tot în ţară s-a mai răcorit un...strop (doi, până-n trei!), în urma celor câteva răpăituri de ploi de vară, las neschimbat titlul rubricuţei, „La o cafea..."!
Brr! La sfârşitul săptămânii trecute a fost chiar iarnă în Bucegi! Chiar mergea - desigur, pe lângă o cafeluţă cu caimac - un ceai fierbinte! Au fost 10 grade (cu o zi înainte au fost 25!) şi multă ceaţă. În vreme ce turiştii urcau, temperatura cobora! Zgribuliţi şi dezamăgiţi, turiştii au ajuns la poalele Babelor, dar n-au văzut frumuseţea acestora, în toată splendoarea! Babele ar fi vrut, dar n-a vrut ceaţa!
Se anunţă din nou, căldură mare, mon chér, dar eu, unul, nu renunţ la cafea, mai ales că e virtuală şi nu face rău nimănui! Se poate savura la orice oră din zi şi din noapte. Chiar şi la ora 5 p.m. Chiar dacă se intersectează cu ora ritualului-tabietului servirii ceaiului englezesc. Sau chiar rusesc, chinezesc, turcesc, verde, negru, etc. Poate aşa, aromele amestecate, de cafea, de ceaiuri, să mai estompeze miasma ştirilor de la ora 5!
M-am săturat de „ştirile de la ora 5", cu tot felul de nenorociri, de violenţe, de mârlănii, şi de tot felul de talk-show-uri cu teme şi abordări jalnice!
O mare parte a canalelor tv deversează aproape oră de oră prin casele oamenilor, ştiri de la ora 5, generic spus. Pentru România, în fiecare secundă din zi şi din noapte, e ora 5, adică e rău!
În fiecare secundă din zi şi din noapte, România este sub cod roşu de panică! Ba e sub zăpezi, ba e răscoaptă de călduri, ba e înecată sub ape, ba e cuprinsă de valuri de violuri, sinucideri, crime etc!
Înainte de 1990, partidul unic vopsea realitatea gri în nuanţe de roz. Toate erau bune şi frumoase! Acum am căzut în extrema cealaltă! Ne autoflagelăm scoţând la iveală doar realităţile negative din viaţa oamenilor şi a ţării, spre a induce (spre a ne obişnui cu) gândul că suntem o ţară populată de cetăţeni de rangul 2.
Nu există programe de ştiri, emisiuni care se respectă (?), în care să nu se discute, iată, de zile bune, despre violul din Vaslui.
Sigur, sunt fapte grave, dar violuri se întâmplă peste tot în lume - civilizată sau nu - dar nu cred că pe-acolo, aceste fapte umplu paginile ziarelor şi ecranele televiziunilor zile, luni întregi.
Repetatele, până la obsesie, emisiuni cu acoperire naţională dedicate (?!) violului au exersat capacitatea de memorare a milioane de români, care, acum, ştiu „pe dinafară", ca pe poezie, isprăvile celor 7 vajnici bărbaţi vasluieni, cu declaraţii, cu detalii, dedesubturi (?!) din ambele tabere (violatori, violată) etc.
Câţi dintre cei ce privesc la tv mai au loc în memoria ocupată cu cei 7, măcar de primul vers, „Plecat-am nouă din Vaslui", din poezia „Peneş Curcanul", pe care autorul ei, Vasile Alecsandri a inclus-o în ciclul de poezii „Ostaşii noştri", dedicat bravilor ostaşi români luptători la Plevna, la Griviţa, pentru Independenţa ţării?
Câţi dintre cei care privesc la tv ştiu că Vasluiul a dat României, nu doar violatori, ci şi personalităţi ca Al. I. Cuza, Emil Racoviţă, Nicolae Tonitza, Constantin Tănase?
Ştiu, nu putem ameliora prezentul trist invocând trecutul luminos, dar nici nu putem prezenta numai şi numai aspecte negative, reale, de altfel, chipurile, din dorinţa de a informa corect.
Ştiu, nu precaritatea (sau chiar lipsa) educaţiei, culturii, este cauza principală a diverselor comportamente antisociale, imorale etc, dar, această lipsă, coroborată cu alte lipsuri, contribuie la deteriorarea climatului general, a standardului social, moral etc.
Ştiu, frecvenţa redusă sau chiar absenţa totală a mediatizării unor asemenea fapte nu înseamnă că aceste fapte nu există, că nu se întâmplă, dar nici prezenţa lor cinic-obsesivă (doar de dragul ratting-ului) nu înseamnă că aceste răni se vindecă doar punând degetul pe ele, fără ca „personalul calificat" să aplice apoi, „soluţii" vindecătoare.
Chiar nu mai avem de mediatizat „oameni, fapte, întâmplări" vindecătoare de mentalităţi, dătătoare de speranţe, care să bucure sufletul şi mintea oamenilor?
Se mai întâmplă, pe ici, pe colo, rar, foarte rar, prin ziare, prin emisiuni tv sau radio, să mai citeşti, să mai vezi, să mai auzi că în România, ţara sindromului ştirilor de la ora 5, se mai întâmplă şi lucruri pozitive, unele chiar dătătoare de speranţe în renaşterea (oamenilor) acestei ţări.
Să poposim prin două „oaze" de ştiri „normale", să le spun aşa.
Am citit nu demult în „Adevărul" despre o fetiţă frumoasă, de la ţară, Delia Maria Neacşu (15 ani) din satul Ciurari, comuna Gratia, judeţul Teleorman (judeţul cu cea mai mică rată de promovabilitate la mai toate genurile de examene) a obţinut media generală 9,86 la examenul de intrare la liceu, medie care a... promovat-o printre liceeni prestigiosului Colegiu Naţional bucureştean „Gheorghe Lazăr", anul acesta, pe locul întâi pe ţară, alături de „colegul" lui, Colegiul Naţional „Sfântu Sava", în top-ul Colegiilor din ţară, după ultima medie de admitere.
Dumnezeu să-i ajute şi s-o ocrotească, iar mass media să o... promoveze, mai mult, din lipsă de subiecte de ratting, violuri asupra unor fetiţe de vârsta premiantei, sau chiar mai mici!
Tot căutând pe net ceva, am dat peste altceva, pe sistemul bilă-mandă-bilă. Era o înregistrare a unei emisiuni a postului tv Antena 3, o ediţie a rubricii „Vedere de la ţară" din cadrul emisiunii „Secvenţial", care prezenta, ce-i drept, frumos şi profesional, comuna Ciugud, aflată la cca 8 kilometri de Alba Iulia.
De fapt, o comună cu multe utilităţi urbane, chiar occidentale! Occidentală, inspirată şi acoperită de realitate remarca realizatorului Adrian Ursu: I feel good in Ciugud!
M-am simţit bine şi eu, privind la ce sunt în stare să facă, edilul împreună cu comunitatea, când există interes...comunal, management profesional, responsabilităţi asumate etc.
Pentru cei ce nu au aflat încă: există la Ciugud apă curentă, canalizare, internet wireless, wi-fi gratuit, este în construcţie o sală de fitness, pistă de biciclete lungă de 2 km (se va prelungi cu încă 6 km, până la Alba Iulia), parc pentru copii, tineri, vârstnici, ansamblu folcloric, drum agricol de 30 km (treizeci kilometri!) asfaltat în 2011, curent electric furnizat (şi) de o centrală eoliană construită cu sprijinul guvernului norvegian, 16 milioane de euro (bugetul local pe 100 de ani!), fonduri atrase de la UE şi nu în ultimul rând, comuna are parc industrial unde funcţionează 20 de firme care aduc bani la bugetul local şi care au creat 1600 de locuri de muncă într-o comună cu cca 3200 de locuitori.
Dea Domnul ca la un moment dat, toţi românii să se simtă bine în ţara lor, nu numai în comuna occidentală Ciugud, iar „Vederea de la ţară" să devină o vedere panoramică, adică o „Vedere de la Ţară"!
