St. Etienne este clubul cel mai titrat din Franţa, deţinând în continuare prima poziţie în clasamentul all time al titlurilor câştigate, 10. Acest lucru se poate vedea şi la muzeul clubului, aflat la una dintre peluzele stadionului Geoffroy-Guichard. Muzeul, unicul din Franţa, cuprinde toată istoria clubului, fondat în iunie 1933, primul preşedinte fiind Pierre Guichard. Pentru clubul ASA reprezintă o onoare prezenţa în UEFA Europa League şi posibilitatea de a întâlni un astfel de oponent, considerat un mit al fotbalului din Hexagon. AS Saint-Etienne nu reprezintă un simplu club de fotbal. „Verzii" sunt mândria, nu doar a unui oraş de peste 170.000 de locuitori, ci a unei întregi regiuni, Rhone-Alpes, unde îşi dispută supremaţia cu rivalii de moarte, Olympique Lyon. Chiar dacă industria minieră mai există în zonă doar sub forma unor muzee, spiritul minerilor rămâne în inimile suporterilor şi al jucătorilor. La fiecare început de sezon, la prezentarea oficială a echipei, preşedintele clubului înmânează fiecărui nou-venit în lot câte o lampă de miner, urmată de o nelipsită vizită prin vechile galerii din zonă. Totul pentru a demonstra că istoria nu se uită, iar jucătorii de astăzi luptă şi pentru cei care, prin munca lor, au pus bazele acestui club. Un loc special, la stadionul Geoffroy-Guichard, este reprezentat de mai mulţi stâlpi aflaţi la intrarea principală. Aici sunt prezente sute de plăcuţe cu numele locuitorilor din St. Etienne care au contribuit cu bani pentru ajutorarea clubului, în anul 1998, echipa fiind în acel moment la un pas de faliment. St. Etienne are suporteri care pot fi catalogaţi drept fanatici. Dar sunt suporteri care trăiesc pentru echipă, pentru culori şi fac o atmosferă senzaţională la partidele de pe teren propriu. Iar acest lucru este cunoscut în toată Franţa. La ieşirea de la vestiare, pe terenul de joc, stă scris: Ici c'est le chaudron, în traducere - Aici este cazanul. Supranumele de cazan vine din anii de glorie ai clubului când, în apropierea stadionului se vedea fumul gros scos de furnale, ca un adevărat vulcan.
St. Etienne este clubul cel mai titrat din Franţa, deţinând în continuare prima poziţie în clasamentul all time al titlurilor câştigate, 10. Acest lucru se poate vedea şi la muzeul clubului, aflat la una dintre peluzele stadionului Geoffroy-Guichard. Muzeul, unicul din Franţa, cuprinde toată istoria clubului, fondat în iunie 1933, primul preşedinte fiind Pierre Guichard. Pentru clubul ASA reprezintă o onoare prezenţa în UEFA Europa League şi posibilitatea de a întâlni un astfel de oponent, considerat un mit al fotbalului din Hexagon. AS Saint-Etienne nu reprezintă un simplu club de fotbal. „Verzii" sunt mândria, nu doar a unui oraş de peste 170.000 de locuitori, ci a unei întregi regiuni, Rhone-Alpes, unde îşi dispută supremaţia cu rivalii de moarte, Olympique Lyon. Chiar dacă industria minieră mai există în zonă doar sub forma unor muzee, spiritul minerilor rămâne în inimile suporterilor şi al jucătorilor. La fiecare început de sezon, la prezentarea oficială a echipei, preşedintele clubului înmânează fiecărui nou-venit în lot câte o lampă de miner, urmată de o nelipsită vizită prin vechile galerii din zonă. Totul pentru a demonstra că istoria nu se uită, iar jucătorii de astăzi luptă şi pentru cei care, prin munca lor, au pus bazele acestui club. Un loc special, la stadionul Geoffroy-Guichard, este reprezentat de mai mulţi stâlpi aflaţi la intrarea principală. Aici sunt prezente sute de plăcuţe cu numele locuitorilor din St. Etienne care au contribuit cu bani pentru ajutorarea clubului, în anul 1998, echipa fiind în acel moment la un pas de faliment. St. Etienne are suporteri care pot fi catalogaţi drept fanatici. Dar sunt suporteri care trăiesc pentru echipă, pentru culori şi fac o atmosferă senzaţională la partidele de pe teren propriu. Iar acest lucru este cunoscut în toată Franţa. La ieşirea de la vestiare, pe terenul de joc, stă scris: Ici c'est le chaudron, în traducere - Aici este cazanul. Supranumele de cazan vine din anii de glorie ai clubului când, în apropierea stadionului se vedea fumul gros scos de furnale, ca un adevărat vulcan.
